Am decis să reîncep pentru că am ce vă relata. Începând de astăzi și până duminică mă aflu într-o localitate mică, numită Wandlitz, pierdută în mijlocul unei păduri de sub Berlin. Aici s-au adunat vreo 80 de oameni din toate țările lumii care vor încerca să răspundă la câteva întrebări legate de procesul de democratizare în respectivele teritorii de unde provin ei. Toate activitățile se desfășoară în cadrul școlii de vară cu titlul ”Căi către mai multă democrație - procese de transformare sociale și politice” organizată de către Serviciul German de Schimburi Academice, DAAD. Eu fac parte din grupul care studiază problema democratizării în țările din Europa de Est, în special cele care au făcut cândva parte din Uniunea Sovietică.
Grupul nostru format din 18 tineri studenți cu specializări care mai de care este condus de către Prof. Dr. Franck Golczewski, profesor de istorie est-europeană la Universitatea din Hamburg. Tocmai am fost divizați în trei subgrupuri care se vor specializa în chestiuni legate de:
- Rolul pe care în joacă istoria în contextul democratizării
- Limba, naționalitatea și conflictele - temă foarte actuală în Ucraina, unde recent a fost adoptată noua lege care oferă limbii ruse statutul de limbă oficială
- Guvernarea și societatea civilă.
Luând în considerare conflictele interetnice, cele legate de statutul limbii române și a celei ruse în Republica Moldova precum și conflictul Transnistrean, este ușor de dedus că am ales să fac parte din grupul care va studia aceste probleme. Obiectivul meu personal pentru acest workshop este de a participa activ la discuțiile ce vizează subiectele abordate pentru a înțelege mecanismul care stă la baza proceselor ce pot fi observate în ultimele două decenii în fostele state comuniste. Un gând mă preocupă de ceva vreme - oare Republica Moldova cu tot poporul ei este pregătită pentru democrație? Sau, la urma urmei, este democrația bună pentru noi ori noi am prefera, inconștient bineînțeles, o formă autoritară de conducere? Sper să mă apropii de răspuns cât de puțin în următoarele patru zile. Rog a nu se confunda în timpul lecturii și înterpretării articolelor mele democrația cu forțele politice care se consideră democratice. Această confuzie este periculoasă pentru că o dezamăgire în acțiunile acestor forțe va fi ușor identificată cu o dezamăgire în principiile și valorile democratice.
Primele discuții din după amiaza și seara zilei de astăzi s-au arătat a fi foarte interesante și provocatoare. Provocatoare de gânduri, de analiză și de critică, inclusiv autocritica. În special cu autocritica avem și noi, poporul moldav, probleme. De fapt cred că se poate observa un șablon în multe dintre fostele republici socialiste, care după destrămarea Uniunii Sovietice și-au ”rescris” practic istoria abordând un punct de vedere care eroizează respectiva națiune sau respectivul popor și care continuă să justifice problemele actuale apelând la istorie și la trecut. Tematica istoriei în actualul context politic în Republica Moldova este una foarte complicată și a fost folosită de mai toate partidele politice din țară pentru a ”șlefui” sentimentul ne naționalitate (de către unii), de a crea sau înrăutăți conflictele interetnice (de către alții) și multe altele. Istoria are un spectru destul de larg de întrebuințări în politica moldovenească.
În următoarele zile mă așteaptă foarte multe experiențe și informații noi, precum și argumentări aprige cu privire la câteva dintre subiectele menționate mai sus. Voi încerca să vă țin la curent cu cele mai importante informații acumulate. Acum merg să mă încarc cu energie pentru o zi plină mâine.
Noapte buna!
