Am venit acasă. După mai bine de un an, e destul de greu să nu te minunezi de tot ce se întâmplă aici. Chișinăul mi-a părut foarte pistruiat - multe culori, multă publicitate, mult prost gust. Am aterizat ieri. Bineînțeles că nu am fost întâmpinată cu zâmbete și voie bună la controlul vamal de la aeroport. În schimb părinții mă așteptau cu un buchet minunat de flori. Astăzi am fost la Rezina. Ziua a fost plină de peripeții și de emoții pentru mine. Pe când ne întorceam de la Rezina, am avut surpriza să descoperim un echipaj al poliției rutiere pândind șoferii care nu au observat semnul de limitare al vitezei la 50 km (în mijlocul pădurii) apărut în ultimul timp acolo, după ce zeci de ani nu a fost. Eu nu sunt specialist în ale regulilor de amplasare a semnelor rutiere, dar tare m-am mai minunat de ce stătea semnul ăla aici:
Și după ce am căutat și am căutat, am găsit ființele viața cărora a fost pusă în pericol de șoferii care merg cu 75 km la oră:
Dacă nu se vede bine, să știți că sunt trei vaci acolo pe deal. Stau și mă gândesc - în capitală e un haos total în ceea ce privește transportul, zeci de accidente se întâmplă zilnic în intersecții periculoase, oameni cu ego-uri mai mari decât Jeep-urile pe care le conduc încalcă regulile la dreapta și la stânga, iar acești doi angajați ai poliției rutiere nu și-au găsit un loc mai bun unde să apere securitatea traficului rutier decât această răscruce la mijloc de deal, unde singurele suflete mișcătoare sunt trei vaci.
Toate bine și frumoase, am ajuns și în Chișinău. Aici am avut surpriza să descopăr că e absolut în regulă să conduci pe contrasens, pe banda destinată transportului public:
Iar ultima surpriză a zilei a fost modul în care se optimizează munca angajaților în unul din centrele comerciale din capitală:
În urma mașinii care spală podelele, merge o tânără cu teul și ștere aceeași podea. Și mă întreb - de ce mai merge mașina aia în fața ei?
Mă mai așteaptă câteva zile de re-descoperire a Moldovei și a poporului moldav. Să vedem ce surprize mă mai așteaptă.
