Fericire...altfel

Lasand la o parte tot ce este perfid si pe alocuri nu intocmai cum ne dorim noi, exista atat de multe lucruri care ne aduc fericire - de fapt fericirea ne-o aduce constientizarea lor. O raza de soare care iti joaca pe fata, acele floricele mici care imbina atat de armonios negrul si galbenul, o pisica care se joaca in iarba cu roua, zambetul unui prieten care te intelege fara sa-i spui ceva anume. Iar mai mult decat orice, fericirea ti-o pot provoca copiii. Mai ales cei mici. Te uiti la ei, acesti pui de omulet, ii vezi cum se bucura atunci cand le vorbesti, cum incearca sa gangure niste silabe fara sens, cum incearca sa cunoasca tot ce este in jurul lor, cum casca si se intind exact ca un matur si cum le sclipesc ochii de curiozitate si de bucurie curata. O sa fac si eu copii peste cativa ani! :)

Poate că pentru prima dată public - despre politică

Scriam acum câteva minute că ar fi cazul să-mi expun părerea în final şi pe acest blog. Am evitat subiectele legate de politică pentru că unii ar putea folosi opţiunile mele politice împotriva organizaţiei pe care o conduc. Afirm aici cu toată certitudinea că tot ceea ce urmează reprezintă părerea mea pur subiectivă pe care nu o transfer asupra celor din asociaţie.

Toată lumea discută despre politică. Majoritatea discută despre ea în termeni idealişti, îşi exprimă părerea vizavi de faptul cum ar trebui să funcţioneze lucrurile în ţara asta, critică la dreapta şi la stânga politicienii care "fură şi nu fac nimic pentru popor", stând în acelaşi timp foarte comozi cu fundul pe canapea şi nemişcând un deget pentru a schimba ceva în ţara asta. Sunt total împotriva criticilor venite din partea celor care nu fac nimic. Consider că dreptul de a critica îl au cei care au acţionat sau cel puţin au încercat să o facă.

S-a vehiculat foarte mult în ultimul timp despre dezamăgirea tinerilor, despre "revoluţia" care ne-a fost "furată". Eu sunt tânără, sunt tânără care îşi face studiile în afara ţării şi care urmăreşte cu atenţie evoluţia situaţiei politice din ţară. NU consider că cineva ne-ar fi furat revoluţia. Lupta pe care am început-o continuă încă - nu am ajuns la capătul ei, deci nu putem afirma la mijloc de drum că cineva ne-a furat ceva ce am reuşit noi chipurile să obţinem. Noi, "moldovenii", avem rara calitate de a începe lucrurile foarte frumos, dar ne lipseşte cu desăvârşire capacitatea de a continua efortul după primul obstacol, ne lipseşte perseverenţa.

Mă deranjează faptul că presa din Moldova "vânează" în adevăratul sens al cuvântului disensiunile dintre liderii Alianţei pentru Integrare Europeană. Facem atâta tam-tam dintr-o neînţelegere între ei, de parcă noi am fi perfecţi şi nu ne-am certa niciodată cu nimeni. Componentele Alianţei au viziuni diferite, este firesc să apară anumite ciocniri. Dacă au rezistat ei până acum şi au reuşit să guverneze ţara, lăsaţi-i în pace să-şi facă treaba mai departe.

Mă mai deranjează faptul că unii oameni, frustraţi cred eu, se dau bătuţi foarte repede, iar pentru a-şi apăra propriile nereuşite dau cu parul în cei de mai sus. În plus, îi mai şi demotivează pe entuziaştii care continuă să mai creadă în actuala guvernare.

Bineînţeles, sportul nostru preferat este să ne dăm cu părerea. Fiecare cetăţean al Republicii Moldova este specialist în politică, în administraţie şi multe alte domenii, ştim întotdeauna ce şi cum trebuie făcut. Dar câţi dintre noi sunt sau au fost parte din tot ceea ce înseamnă "sistem"? Câţi au văzut cum funcţionează acesta şi cât de greu este să îl schimbi? Câţi au fost de partea cealaltă a uşii Guvernului sau Parlamentului să vadă cât de greu este să faci ceva?

Afirm ferm şi nu mi-e frică să o fac - EU CRED ÎN EI! Să nu vi se pară că sunt mulţumită de tot ceea ce a făcut alianţa în acest an sau de toţi liderii alianţei. Nu! Am şi eu nemulţumirile mele, aşteptările mele nerealizate pe alocuri. Dar, în mare, sunt mulţumită de situaţia în care este Republica Moldova la momentul actual şi de calea pe care a pornit.

Mai mult decât atât - cred în prim-ministrul pe care îl avem, cred în Vlad Filat şi unii oameni din jurul său. Mulţi aruncă cu afirmaţii precum că "toţi sunt la fel", "şi el va fura când va avea puterea deplină". Puterea corupe şi cei mai înţelepţi oameni. Important este raportul care se va păstra între interesele personale şi cele ale statului.

Nu sunt atât de naivă încât să cred că există oameni sfinţi în politica ţării noastre sau în politica oricărui alt stat. Privesc mai raţional şi mai "pragmatic" dacă vreţi toate procesele existente în acest joc politic. Nu mă încălzesc variaţiuni pe teme pur sentimentale. Nu fac preziceri pentru viitor. Analizez trecutul şi situaţia actuală - pentru mine a fost o onoare să-l cunosc pe dl Filat. Îl respect pentru că a avut curajul să se lanseze în politică împotriva celui mai puternic partid pe care l-am cunoscut vreodată. Îl respect pentru că a reuşit să adune în jurul său oameni buni şi puternici. Îl respect pentru că a reuşit să construiască ceea ce reprezintă astăzi PLDM. Tot ceea ce a promis a îndeplinit sau este pe cale să îndeplinească. L-am susţinut şi îl voi susţine.

Mesajul pe care încerc eu sa îl transmit tuturor este să fim mai toleranţi, inclusiv cu cei care sunt în fruntea noastră. Fiecare dintre voi are o anumită opţiune politică. Majoritatea susţin partidele din Alianţă. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de speculaţiile celorlalţi, de multe ori bazate pe emoţii. Haideţi să le dăm puterea şi să vedem ce vor face cu ea. Lupta noastra nu s-a terminat pe 29 iulie 2009. Cât de imperfectă nu ar părea AIE, este cea mai bună opţiune dintre toate opţiunile existente la momentul actual. Asumaţi-vă responsabilitatea pentru viitorul vostru, pentru viitorul nostru!

Vreme trece...

În ultima vreme evenimentele s-au precipitat cu viteză foarte mare în viaţa mea. Amînvăţat să privesc lucrurile cu mai mult calm şi cu mai multă detaşare. Învăţ să nu mă mia identific cu lucrurile şi opiniile şi să-mi administrez în mod cât mai raţional (îmi stă pe limbă "pragmatic") energia.

Mai sunt câteva zile şi plec în Germania. Înainte de asta mai întreprind o călătorie la Iaşi şi Bucureşti. Asta înseamnă că peste o zi voi începe a fi "pe drumuri". Cât de bine nu m-aş controla, totuşi ceva se întâmplă în sufleţelul meu vizavi de această plecare. Emoţiile apar, chiar dacă deseori sunt greu de identificat chiar şi pentru mine.

Sunt confuză. În mine încearcă să supravieţuiască împreună două persoane cu dorinţe diferite. Una vrea să se rupă, să zboare, să cunoască lumea şi să simtă libertatea. Cealaltă vrea să se dedice lucrurilor pe care le-a început şi pe care le consideră interesante. Îmi pare rău să las în urmă, chiar dacă pentru o perioadă mai mult sau mai puţin îndelungată, persoane cu care mi-a făcut plăcere să lucrez, persoane de la care am învăţat foarte multe chestii şi în compania cărora mă simt "eu".

Încerc să înţeleg ce se întâmplă în Moldova şi adeseori mi se încâlcesc gândurile în cap. Procesele sunt atât de complicate şi complexe, încât fără o experienţă cât de cât decentă în domeniu, îţi este foarte greu să le prinzi firul. Eu cam asta încerc să fac. Şi sunt foarte mulţi factori care ar trebui luaţi în considerare.

Eu în general încerc să evit chestiunile legate de politică atunci când vine vorba de exprimarea mea online. Dar simt că vreau să spun anumite lucruri şi poate că ar trebui să o fac. Dar pentru asta încep altă postare, să nu fie un talmeş balmeş aici.

Lansarea campaniei "Adopta un boboc"