De ce îmi place

Pentru că dimineața când deschid ochii văd vârful pădurii luminat de soare și nu pot spune ce culoare are cerul. Pentru că le are pe toate. Pentru că atunci când vin de la universitate, văd printre copacii din pădure apusul roșu, iar atunci când merg dimineața înspre universitatea care arată ca o uzină, văd Alpii de partea cealaltă a lacului. Iar atunci când ninge, copiii se bat cu zăpadă după biblioteca de la Drept, iar eu fac îngeri, și colegul meu îmi spune că sunt nebună. Probabil, nemții nu prea fac îngeri.

Pentru că seara pot să vin acasă pe lângă pădure și să cânt. Pentru că vineri găsesc în dulăpiorul meu o scrisoare cu ”Weekend plăcut!”. Pentru că proful meu de analiză aduce bere studenților de la fizică. Pentru că o grămadă de lume vorbește ”schwäbisch”. Pentru că din taxele de studiu ale studenților s-a făcut cea mai mare bibliotecă din țară, garderoba și o mulțime de săli dotate pentru diverse scopuri. Pentru că există cursuri pentru ”calificări cheie” pentru a ajuta studenții în cursul studiului. Pentru că mai primești și credite pentru ele.

Pentru că biblioteca lucrează 24 din 24. Pentru că momentan am doar 39 de cărți împrumutate cu care îmi fac temele. Pentru că nimeni nu mi le cere înapoi după 3 săptămâni. Pentru că nu m-aș descurca la numerica ecuațiilor cu derivate parțiale fără Google. Pentru că toți profesorii au grijă să-mi spună la ce îmi vor folosi toate aberațiile pe care mi le predau. Pentru că stau seara la o carte și o cană de vin cu fetele. Pentru că putem râde că elvețienii vin în Konstanz la cumpărături, iar nemții se duc în Elveția după benzină.

Pentru că am teme săptămânal. Pentru că primesc napolitane aproa

pe în fiecare joi. Pentru că sunt încântată de proful de la Software Engineering. Și de asistentul său. Pentru că am un coleg care se joacă cu o rățușcă galbenă în timpul cursului, din aia cu care fac baie copiii mici. Pentru că întâlnesc în universitate o tânără familie de ruși. Și copilul lor are ochii mari și albaștri. Și a început să meargă.

Pentru că tot nu mă pot sătura să aud limba germană. Pentru că pot să-mi cumpăr cărți cu 20 de cenți de la Caritas. Pentru că pot umbla în rochie cu rucsacul în spate. Pentru că...

Update: Pentru că colegul meu îmi citește blogul cu google translate...

Weihnachten im Schuhkarton

I have heard a lot of times that germans are cold, have no humor and are not very friendly. After 4 months in Germany, I can say they are the most responsible and honest nation I have ever known. This is a movie about how presents from people in Germany got last year to children in Moldova.

More details about that you can find on www.geschenke-der-hoffnung.org.

Translated into romanian, means something like "Cadourile speranței".

Pauză de lapte cu miere

Astăzi am stat la taclale cu Andreea în pauza de învățat. Mi-am amintit multe lucruri, mulți oameni pe care i-am iubit, mulți care m-au iubit pe mine. Concluzia? Am ce să-mi amintesc.

Sunt fericită că, atunci când privesc înapoi, am ce vedea. Aș vrea să mă pot întâlni cu fiecare persoană care a jucat un rol în viața mea - toți cei care mi-au fost alături, cei care m-au făcut să râd, cei care m-au făcut să plâng. În primul rând, probabil, cu toți cei care m-au făcut să sufăr, pentru că de la ei am învățat cel mai mult. Fiecare dintre voi, cei care ați trecut prin viața și inima mea, ați lăsat un firicel de lumină. Cu toții împreună m-ați învățat să iubesc, cu toții m-ați învățat să apreciez viața, cu toții m-ați învățat să privesc înainte și să gândesc măreț.

Din inima Europei vă trimit tuturor un gând bun și un firicel de lumină învelit în căldură. Și vă spun tuturor - Mulțumesc!