De ce îmi place

Pentru că dimineața când deschid ochii văd vârful pădurii luminat de soare și nu pot spune ce culoare are cerul. Pentru că le are pe toate. Pentru că atunci când vin de la universitate, văd printre copacii din pădure apusul roșu, iar atunci când merg dimineața înspre universitatea care arată ca o uzină, văd Alpii de partea cealaltă a lacului. Iar atunci când ninge, copiii se bat cu zăpadă după biblioteca de la Drept, iar eu fac îngeri, și colegul meu îmi spune că sunt nebună. Probabil, nemții nu prea fac îngeri.

Pentru că seara pot să vin acasă pe lângă pădure și să cânt. Pentru că vineri găsesc în dulăpiorul meu o scrisoare cu ”Weekend plăcut!”. Pentru că proful meu de analiză aduce bere studenților de la fizică. Pentru că o grămadă de lume vorbește ”schwäbisch”. Pentru că din taxele de studiu ale studenților s-a făcut cea mai mare bibliotecă din țară, garderoba și o mulțime de săli dotate pentru diverse scopuri. Pentru că există cursuri pentru ”calificări cheie” pentru a ajuta studenții în cursul studiului. Pentru că mai primești și credite pentru ele.

Pentru că biblioteca lucrează 24 din 24. Pentru că momentan am doar 39 de cărți împrumutate cu care îmi fac temele. Pentru că nimeni nu mi le cere înapoi după 3 săptămâni. Pentru că nu m-aș descurca la numerica ecuațiilor cu derivate parțiale fără Google. Pentru că toți profesorii au grijă să-mi spună la ce îmi vor folosi toate aberațiile pe care mi le predau. Pentru că stau seara la o carte și o cană de vin cu fetele. Pentru că putem râde că elvețienii vin în Konstanz la cumpărături, iar nemții se duc în Elveția după benzină.

Pentru că am teme săptămânal. Pentru că primesc napolitane aproa

pe în fiecare joi. Pentru că sunt încântată de proful de la Software Engineering. Și de asistentul său. Pentru că am un coleg care se joacă cu o rățușcă galbenă în timpul cursului, din aia cu care fac baie copiii mici. Pentru că întâlnesc în universitate o tânără familie de ruși. Și copilul lor are ochii mari și albaștri. Și a început să meargă.

Pentru că tot nu mă pot sătura să aud limba germană. Pentru că pot să-mi cumpăr cărți cu 20 de cenți de la Caritas. Pentru că pot umbla în rochie cu rucsacul în spate. Pentru că...

Update: Pentru că colegul meu îmi citește blogul cu google translate...