Zâmbesc. Am tot afirmat în ultimul timp, pentru mine și pentru alții, că încerc să scap de orice fel de dependențe. Dar putem oare scăpa de ele? Totalmente mă refer. Cum facem să nu mai fim dependenți de nimic? Să fim liberi, să trăim pur și simplu, să nu ne dezbată interferențele din viața noastră și să facem imunitate față de sistemul care ne dorește cât mai dependenți de ... orice. Și nu mă refer la dependențele uzuale gen alcool, tutun, droguri. Acestea cel puțin le conștientizăm și, implicit, putem lupta cu ele. Dar ce facem cu dependețele pe care nu le conștientizăm sau pe care nu dorim să le acceptăm? Ce facem cu dependența de atenție, cu dependența de dragoste, cu dependența de a ne simți speciali, cu dependența de a tot demonstra tuturor că poți, cu dependența de succes, cu dependența de oameni, cu dependența de dependență?
Și partea cea mai amuzantă este că noi înșine ne hrănim dependențele și slăbiciunile. Ele nu ar putea supraviețui fără voia noastră. Iar noi nu le îndepărtăm. Ne complacem cu ele și le dezvoltăm.
Câți dintre voi sunteți liberi cu adevărat?
libertate? hmmm... cuvant strain de mine
RăspundețiȘtergere