vineri, 20 august 2010
luni, 16 august 2010
Leningrad (Dusseldorf) - Amsterdam
Spre deosebire de baietii de la Splin eu am ajuns la Amsterdam cu autobuzul, intr-o dimineata insorita de sambata. Foarte interesant popor olandezii astia - aproape ca si-au dublat teritoriul furand pamant de la mare, traiesc in niste casute de doar cativa metri latime, fara balcoane si fara gradini, dar totusi se incumeta sa ajunga la circa 80% din exportul de flori din intreaga lume. Olandezii sunt un popor care merita apreciat pentru multe lucruri.
Am aflat ca sunt mai economisitori decat nemtii (lucru care poate fi usor inteles daca stii cate ceva din istoria lor si daca observi in ce conditii naturale traiesc). Lumea zice ca olandezii au impartit intreaga activitate celor trei orase importante din tara lor - Rotterdam-ul lucreaza, Haga conduce si Amsterdamul petrece. Cam asa si este. Cea mai liberala capitala din lume e, totusi, prea liberala pentru mine.
Cateva lucruri care trebuiesc facute neaparat in Amsterdam - excursie pe canalele orasului (masini in Amsterdam sunt extrem de putine - explicabil, avand in vedere latimea strazilor, in schimb pe canale se circula cu tot felul de barci la fel ca pe strazile Chisinaului), de mancat "seliodka" (pestele sarat a fost descoperit in Olanda si asa ca aici nu este nicaieri in lume), de cumparat lalele de la piata de flori (mama, lalele tale s-au pornit astazi spre Chisinau!) si, bineinteles, de vizitat cartierul felinarelor rosii (care nu este atat de spectaculos dupa cum te astepti).
Primul soc au fost bicicletele. La 16 milioane de locuitori - 18 milioane de biciclete. Inimaginabil pentru cineva care vine din Iasi sau Chisinau, unde rareori vezi cate una. In Amsterdam ele sunt peste tot, poti intra cu ele in magazin, restaurant, pe vapor si, foarte important, biciclistul are intotdeauna dreptate. Asa ca atentie pe strazile Amsterdamului!
In Amsterdam se respecta foarte mult identitatea personala - poti sa mergi pe strada imbracat in orice iti trece prin gand si nimeni nu se va gandi ca ai vreo problema psihica (poate doar est-europenii care sunt in vizita). In general, Amsterdamul a fost orasul spre care s-au tras cele mai neobisnuite miscari din lume - cea a hippie-lor in anii '60, lumea albastra si multi altii. Si tocmai acest "faci ce vrei" m-a cam speriat pe mine. Locuitorii orasului nu prea mai au viata privata, cam tot e la vedere. Iar vederea altora (manifestandu-se) e destul de neobisnuita pentru sufletul meu moldav.
Cred ca inchei aici. Poze data viitoare.
P.S. Vad ca in Moldova lucrurile se misca. Tineretul verde de la PLDM a inceput campania pentru referendum. Salutabila initiativa!
Am aflat ca sunt mai economisitori decat nemtii (lucru care poate fi usor inteles daca stii cate ceva din istoria lor si daca observi in ce conditii naturale traiesc). Lumea zice ca olandezii au impartit intreaga activitate celor trei orase importante din tara lor - Rotterdam-ul lucreaza, Haga conduce si Amsterdamul petrece. Cam asa si este. Cea mai liberala capitala din lume e, totusi, prea liberala pentru mine.
Cateva lucruri care trebuiesc facute neaparat in Amsterdam - excursie pe canalele orasului (masini in Amsterdam sunt extrem de putine - explicabil, avand in vedere latimea strazilor, in schimb pe canale se circula cu tot felul de barci la fel ca pe strazile Chisinaului), de mancat "seliodka" (pestele sarat a fost descoperit in Olanda si asa ca aici nu este nicaieri in lume), de cumparat lalele de la piata de flori (mama, lalele tale s-au pornit astazi spre Chisinau!) si, bineinteles, de vizitat cartierul felinarelor rosii (care nu este atat de spectaculos dupa cum te astepti).
Primul soc au fost bicicletele. La 16 milioane de locuitori - 18 milioane de biciclete. Inimaginabil pentru cineva care vine din Iasi sau Chisinau, unde rareori vezi cate una. In Amsterdam ele sunt peste tot, poti intra cu ele in magazin, restaurant, pe vapor si, foarte important, biciclistul are intotdeauna dreptate. Asa ca atentie pe strazile Amsterdamului!
In Amsterdam se respecta foarte mult identitatea personala - poti sa mergi pe strada imbracat in orice iti trece prin gand si nimeni nu se va gandi ca ai vreo problema psihica (poate doar est-europenii care sunt in vizita). In general, Amsterdamul a fost orasul spre care s-au tras cele mai neobisnuite miscari din lume - cea a hippie-lor in anii '60, lumea albastra si multi altii. Si tocmai acest "faci ce vrei" m-a cam speriat pe mine. Locuitorii orasului nu prea mai au viata privata, cam tot e la vedere. Iar vederea altora (manifestandu-se) e destul de neobisnuita pentru sufletul meu moldav.
Cred ca inchei aici. Poze data viitoare.
P.S. Vad ca in Moldova lucrurile se misca. Tineretul verde de la PLDM a inceput campania pentru referendum. Salutabila initiativa!
miercuri, 11 august 2010
Düsseldorf (poze)
In sfarsit si cateva poze.
Aici am petrecut ore bune inainte de calatorie - Aeroportul Henri Coanda din Bucuresti.
Tot drumul am stat lipita cu nasul de geamul avionului si am pozat norii. Erau superbi!
Seara de cunoastere - in fiecare joi. Aceasta e prima. Alaturi de mine sunt Ana din Slovacia si Iasna din Macedonia (sau invers)
Campionatul de fotbal intre studentii IIK.
Daca va uitati mai atent veti vedea niste pete cafenii - aia sunt iepuri. Da, chiar asa, in mijlocul orasului!
Peste tot in oras gasesti mici parculete - ca niste particele de rai. Panea uscata prinde intotdeauna bine in astfel de momente. 
Lebede negre...si flamande.
Dovada ca totusi mai invatam si germana, nu doar descoperim locurile minunate din Dusseldorf.
Casuta simpatica intr-o zona mai putin simpatica a orasului.
Seara interculturala pe malul Rinului. Impresionant pentru est-europeni si africani - nemtii stau lejer pe scari (unii chiar in costume, probabil tocmai intorsi de la serviciu), beau bere, canta la chitara. Ironic - cand am ajuns la locul cu pricina tocmai se canta "Back in USSR"
Aici am petrecut ore bune inainte de calatorie - Aeroportul Henri Coanda din Bucuresti.
Tot drumul am stat lipita cu nasul de geamul avionului si am pozat norii. Erau superbi!
Seara de cunoastere - in fiecare joi. Aceasta e prima. Alaturi de mine sunt Ana din Slovacia si Iasna din Macedonia (sau invers)
Campionatul de fotbal intre studentii IIK.
Daca va uitati mai atent veti vedea niste pete cafenii - aia sunt iepuri. Da, chiar asa, in mijlocul orasului!
Peste tot in oras gasesti mici parculete - ca niste particele de rai. Panea uscata prinde intotdeauna bine in astfel de momente. 
Lebede negre...si flamande.
Dovada ca totusi mai invatam si germana, nu doar descoperim locurile minunate din Dusseldorf.
Casuta simpatica intr-o zona mai putin simpatica a orasului.
Seara interculturala pe malul Rinului. Impresionant pentru est-europeni si africani - nemtii stau lejer pe scari (unii chiar in costume, probabil tocmai intorsi de la serviciu), beau bere, canta la chitara. Ironic - cand am ajuns la locul cu pricina tocmai se canta "Back in USSR"
joi, 5 august 2010
Düsseldorf - episodul 2
Am inceput cursurile. Rezultatele testului nu m-au dezamagit, asa ca sunt la un nivel bun. Initial am fost repartizata pentru cursurile de dupa amiaza, dar m-am schimbat imediat de dimineata pentru a nu pierde toata ziua (parte din ea pentru somn :D). Ma bucura mult ca, pe langa germana, invat foarte multe lucruri despre alte culturi si mentalitati. Bineinteles, majoritatea cursantilor sunt din spatiul post-sovietic, dar mai am si colegi din Nigeria, Indonezia, Turcia, Grecia, Polonia, Spania si alte tari. Nu am vazut nici un francez (mama, asta e pentru tine).
Dor de casa nu am. Deocamdata ma identific mai mult cu mentalitatea de aici decat cu cea din Moldova sau Romania. Aseara am facut o plimbare pe malul Rinului - exceptionala priveliste! Localnicii par foarte binevoitori, iar berea nemteasca e destul de deosebita de a noastra. Nu pot spune daca e mai buna sau nu, dar sigur e altfel. Un alt lucru care m-a uimit foarte mult - in Germania consumul bauturilor alcoolice in locuri publice nu este interzis. Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea - zilnic intalnesc grupuri de tineri care merg pe strada cu sticle de sampanie, bere si tot felul de alte bauturi in mana.
Trebuie neaparat sa fac o plimbare pe Rin. Din pacate nu am prins bilet la Shiffparty, dar suntem multi in situatia aceasta si sigur gasim o alta petrecere pe vapor. Astazi avem Seara Studentilor IIK (adica a celor care fac cursuri acum). Se promite o experienta interculturala de neuitat.
Vremea a fost cam urata. Ieri a plouat. Astazi a iesit un pic soarele, dar inca este destul de frig.
Va las. Ma duc sa dau un telefon mamei si sa pap ceva. V-am pupat pe toti!
Dor de casa nu am. Deocamdata ma identific mai mult cu mentalitatea de aici decat cu cea din Moldova sau Romania. Aseara am facut o plimbare pe malul Rinului - exceptionala priveliste! Localnicii par foarte binevoitori, iar berea nemteasca e destul de deosebita de a noastra. Nu pot spune daca e mai buna sau nu, dar sigur e altfel. Un alt lucru care m-a uimit foarte mult - in Germania consumul bauturilor alcoolice in locuri publice nu este interzis. Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea - zilnic intalnesc grupuri de tineri care merg pe strada cu sticle de sampanie, bere si tot felul de alte bauturi in mana.
Trebuie neaparat sa fac o plimbare pe Rin. Din pacate nu am prins bilet la Shiffparty, dar suntem multi in situatia aceasta si sigur gasim o alta petrecere pe vapor. Astazi avem Seara Studentilor IIK (adica a celor care fac cursuri acum). Se promite o experienta interculturala de neuitat.
Vremea a fost cam urata. Ieri a plouat. Astazi a iesit un pic soarele, dar inca este destul de frig.
Va las. Ma duc sa dau un telefon mamei si sa pap ceva. V-am pupat pe toti!
luni, 2 august 2010
Primele impresii din Germania
Pentru cei care isi faceau griji - am ajuns cu bine!
Chisinaul l-am lasat in urma fara nici o emotie, poate chiar cu un fel de bucurie. Simteam ca inima mi-e plina de liniste si impacare, chiar daca am lasat cateva oportunitati in spate. Sapte ore de drum si inca opt de stat in aeroport au trecut cam greu, dar nu plictisitor. Am mai repetat cate ceva germana, am mai facut cunostinta cu cativa moldoveni. Tot in aeroport am aflat ca nemtii au simtul umorului. In spatele meu, la o masa, statea echipajul avionului care zbura in jumatate de ora la Frankfurt. La un moment dat unul dintre ei a exclamat: "Hier kommen unser Spaghetti!" ("Uite vin si spaghettile noastre!"). Eram cam buimacita pana am observat ca dupa geam a aparut un avion al companiei Alitalia.
Zborul a fost linistit. Poti sa-ti dai seama foarte usor cand avionul ajunge asupra Germaniei - incep sa se vada autostrazile si reteaua pe care acestea o formeaza. Primul meu soc a fost cand pilotul a anuntat ca incepem coborarea. Se vedea deja Düsseldorful. Cascam treptat gura cand vedeam ca zburam de mai bine de 10 minute si Düsseldorful inca nu se termina. Orasul este pur si simplu imens, intins si foarte verde. Imi dau seama ca la nivelul Germaniei nu este un oras prea iesit din comun, dar in Moldova si Romania asa ceva nu am vazut.
Un alt lucru care m-a uimit au fost oamenii - sunt foarte fericiti si foarte saritori la nevoie. Pe drum de la aeroport spre casa am facut cunostinta cu cativa bastinasi (toti in varsta) care au fost extrem de draguti cu mine si m-au indrumat spre Kapellstrasse.
Al doilea soc - nu prea am vazut nemti. Inca nu ajunsesem sa ma cazez si la un semafor am intalnit doi romani. In casa unde stau mai sunt doua fete din Rusia si doi baieti din Belarus. Cu limba rusa, in general, e istorie aparte. Ajunsesem la un moment sa am impresia ca toata lumea in Germania vorbeste rusa - in casa majoritatea sunt vorbitori de rusa, pe strada rusi intalnesti foarte des, la cursuri foarte multi stiu rusa, pana si ghidul nostru de astazi era rus de origine. Pana la urma am aflat ca erau mai multi responsabili care vorbeau fluent limba rusa. Asa ca deocamdata am vorbit si eu mai mult rusa decat germana si engleza.
Aseara am iesit cu Kim (Coreea) si Katya (Rusia) la o promenada si am intrat intr-un local sa imbucam ceva. Cafeneaua era plina ochi. Toti radeau, vorbeau tare si beau bere bruna. M-am bucurat foarte mult sa observ ca majoritatea celor prezenti erau oameni trecuti de 50 de ani. Asta m-a facut sa ma gandesc imediat la Moldova, unde prin localuri sta doar tineret, iar cei trecuti de 40 (cu exceptiile de rigoare) nu ies decat o data pe an sau nici atunci.
Dimineata am dat un test. Pe la sapte seara voi afla in ce grupa sunt si la ce ora incep cursurile. Va salut pe toti si ne reauzim la urmatoarea postare!
P.S. In Germania e frig.
Chisinaul l-am lasat in urma fara nici o emotie, poate chiar cu un fel de bucurie. Simteam ca inima mi-e plina de liniste si impacare, chiar daca am lasat cateva oportunitati in spate. Sapte ore de drum si inca opt de stat in aeroport au trecut cam greu, dar nu plictisitor. Am mai repetat cate ceva germana, am mai facut cunostinta cu cativa moldoveni. Tot in aeroport am aflat ca nemtii au simtul umorului. In spatele meu, la o masa, statea echipajul avionului care zbura in jumatate de ora la Frankfurt. La un moment dat unul dintre ei a exclamat: "Hier kommen unser Spaghetti!" ("Uite vin si spaghettile noastre!"). Eram cam buimacita pana am observat ca dupa geam a aparut un avion al companiei Alitalia.
Zborul a fost linistit. Poti sa-ti dai seama foarte usor cand avionul ajunge asupra Germaniei - incep sa se vada autostrazile si reteaua pe care acestea o formeaza. Primul meu soc a fost cand pilotul a anuntat ca incepem coborarea. Se vedea deja Düsseldorful. Cascam treptat gura cand vedeam ca zburam de mai bine de 10 minute si Düsseldorful inca nu se termina. Orasul este pur si simplu imens, intins si foarte verde. Imi dau seama ca la nivelul Germaniei nu este un oras prea iesit din comun, dar in Moldova si Romania asa ceva nu am vazut.
Un alt lucru care m-a uimit au fost oamenii - sunt foarte fericiti si foarte saritori la nevoie. Pe drum de la aeroport spre casa am facut cunostinta cu cativa bastinasi (toti in varsta) care au fost extrem de draguti cu mine si m-au indrumat spre Kapellstrasse.
Al doilea soc - nu prea am vazut nemti. Inca nu ajunsesem sa ma cazez si la un semafor am intalnit doi romani. In casa unde stau mai sunt doua fete din Rusia si doi baieti din Belarus. Cu limba rusa, in general, e istorie aparte. Ajunsesem la un moment sa am impresia ca toata lumea in Germania vorbeste rusa - in casa majoritatea sunt vorbitori de rusa, pe strada rusi intalnesti foarte des, la cursuri foarte multi stiu rusa, pana si ghidul nostru de astazi era rus de origine. Pana la urma am aflat ca erau mai multi responsabili care vorbeau fluent limba rusa. Asa ca deocamdata am vorbit si eu mai mult rusa decat germana si engleza.
Aseara am iesit cu Kim (Coreea) si Katya (Rusia) la o promenada si am intrat intr-un local sa imbucam ceva. Cafeneaua era plina ochi. Toti radeau, vorbeau tare si beau bere bruna. M-am bucurat foarte mult sa observ ca majoritatea celor prezenti erau oameni trecuti de 50 de ani. Asta m-a facut sa ma gandesc imediat la Moldova, unde prin localuri sta doar tineret, iar cei trecuti de 40 (cu exceptiile de rigoare) nu ies decat o data pe an sau nici atunci.
Dimineata am dat un test. Pe la sapte seara voi afla in ce grupa sunt si la ce ora incep cursurile. Va salut pe toti si ne reauzim la urmatoarea postare!
P.S. In Germania e frig.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
