Pentru cei care isi faceau griji - am ajuns cu bine!
Chisinaul l-am lasat in urma fara nici o emotie, poate chiar cu un fel de bucurie. Simteam ca inima mi-e plina de liniste si impacare, chiar daca am lasat cateva oportunitati in spate. Sapte ore de drum si inca opt de stat in aeroport au trecut cam greu, dar nu plictisitor. Am mai repetat cate ceva germana, am mai facut cunostinta cu cativa moldoveni. Tot in aeroport am aflat ca nemtii au simtul umorului. In spatele meu, la o masa, statea echipajul avionului care zbura in jumatate de ora la Frankfurt. La un moment dat unul dintre ei a exclamat: "Hier kommen unser Spaghetti!" ("Uite vin si spaghettile noastre!"). Eram cam buimacita pana am observat ca dupa geam a aparut un avion al companiei Alitalia.
Zborul a fost linistit. Poti sa-ti dai seama foarte usor cand avionul ajunge asupra Germaniei - incep sa se vada autostrazile si reteaua pe care acestea o formeaza. Primul meu soc a fost cand pilotul a anuntat ca incepem coborarea. Se vedea deja Düsseldorful. Cascam treptat gura cand vedeam ca zburam de mai bine de 10 minute si Düsseldorful inca nu se termina. Orasul este pur si simplu imens, intins si foarte verde. Imi dau seama ca la nivelul Germaniei nu este un oras prea iesit din comun, dar in Moldova si Romania asa ceva nu am vazut.
Un alt lucru care m-a uimit au fost oamenii - sunt foarte fericiti si foarte saritori la nevoie. Pe drum de la aeroport spre casa am facut cunostinta cu cativa bastinasi (toti in varsta) care au fost extrem de draguti cu mine si m-au indrumat spre Kapellstrasse.
Al doilea soc - nu prea am vazut nemti. Inca nu ajunsesem sa ma cazez si la un semafor am intalnit doi romani. In casa unde stau mai sunt doua fete din Rusia si doi baieti din Belarus. Cu limba rusa, in general, e istorie aparte. Ajunsesem la un moment sa am impresia ca toata lumea in Germania vorbeste rusa - in casa majoritatea sunt vorbitori de rusa, pe strada rusi intalnesti foarte des, la cursuri foarte multi stiu rusa, pana si ghidul nostru de astazi era rus de origine. Pana la urma am aflat ca erau mai multi responsabili care vorbeau fluent limba rusa. Asa ca deocamdata am vorbit si eu mai mult rusa decat germana si engleza.
Aseara am iesit cu Kim (Coreea) si Katya (Rusia) la o promenada si am intrat intr-un local sa imbucam ceva. Cafeneaua era plina ochi. Toti radeau, vorbeau tare si beau bere bruna. M-am bucurat foarte mult sa observ ca majoritatea celor prezenti erau oameni trecuti de 50 de ani. Asta m-a facut sa ma gandesc imediat la Moldova, unde prin localuri sta doar tineret, iar cei trecuti de 40 (cu exceptiile de rigoare) nu ies decat o data pe an sau nici atunci.
Dimineata am dat un test. Pe la sapte seara voi afla in ce grupa sunt si la ce ora incep cursurile. Va salut pe toti si ne reauzim la urmatoarea postare!
P.S. In Germania e frig.
Chisinaul l-am lasat in urma fara nici o emotie, poate chiar cu un fel de bucurie. Simteam ca inima mi-e plina de liniste si impacare, chiar daca am lasat cateva oportunitati in spate. Sapte ore de drum si inca opt de stat in aeroport au trecut cam greu, dar nu plictisitor. Am mai repetat cate ceva germana, am mai facut cunostinta cu cativa moldoveni. Tot in aeroport am aflat ca nemtii au simtul umorului. In spatele meu, la o masa, statea echipajul avionului care zbura in jumatate de ora la Frankfurt. La un moment dat unul dintre ei a exclamat: "Hier kommen unser Spaghetti!" ("Uite vin si spaghettile noastre!"). Eram cam buimacita pana am observat ca dupa geam a aparut un avion al companiei Alitalia.
Zborul a fost linistit. Poti sa-ti dai seama foarte usor cand avionul ajunge asupra Germaniei - incep sa se vada autostrazile si reteaua pe care acestea o formeaza. Primul meu soc a fost cand pilotul a anuntat ca incepem coborarea. Se vedea deja Düsseldorful. Cascam treptat gura cand vedeam ca zburam de mai bine de 10 minute si Düsseldorful inca nu se termina. Orasul este pur si simplu imens, intins si foarte verde. Imi dau seama ca la nivelul Germaniei nu este un oras prea iesit din comun, dar in Moldova si Romania asa ceva nu am vazut.
Un alt lucru care m-a uimit au fost oamenii - sunt foarte fericiti si foarte saritori la nevoie. Pe drum de la aeroport spre casa am facut cunostinta cu cativa bastinasi (toti in varsta) care au fost extrem de draguti cu mine si m-au indrumat spre Kapellstrasse.
Al doilea soc - nu prea am vazut nemti. Inca nu ajunsesem sa ma cazez si la un semafor am intalnit doi romani. In casa unde stau mai sunt doua fete din Rusia si doi baieti din Belarus. Cu limba rusa, in general, e istorie aparte. Ajunsesem la un moment sa am impresia ca toata lumea in Germania vorbeste rusa - in casa majoritatea sunt vorbitori de rusa, pe strada rusi intalnesti foarte des, la cursuri foarte multi stiu rusa, pana si ghidul nostru de astazi era rus de origine. Pana la urma am aflat ca erau mai multi responsabili care vorbeau fluent limba rusa. Asa ca deocamdata am vorbit si eu mai mult rusa decat germana si engleza.
Aseara am iesit cu Kim (Coreea) si Katya (Rusia) la o promenada si am intrat intr-un local sa imbucam ceva. Cafeneaua era plina ochi. Toti radeau, vorbeau tare si beau bere bruna. M-am bucurat foarte mult sa observ ca majoritatea celor prezenti erau oameni trecuti de 50 de ani. Asta m-a facut sa ma gandesc imediat la Moldova, unde prin localuri sta doar tineret, iar cei trecuti de 40 (cu exceptiile de rigoare) nu ies decat o data pe an sau nici atunci.
Dimineata am dat un test. Pe la sapte seara voi afla in ce grupa sunt si la ce ora incep cursurile. Va salut pe toti si ne reauzim la urmatoarea postare!
P.S. In Germania e frig.
fericiti ca si tu esti fericita!da fericirea o simt chiar de esti departe, te pupam si te iubim!
RăspundețiȘtergerecuzea
Salutari din Moldova! Nu au trecut nici 3 zile si deja imi este dor de tine. Vezi ca si orasul in care stai e "foarte VERDE" :)))
RăspundețiȘtergere:-* :-* :-*