Nu am scris de o grămadă de vreme pe blog. Am câteva postări nepublicate. Nu m-am îndurat să apăs butonul ”Publicați postare” pentru că articolele se refereau la ceea ce se întâmplă momentan în politica moldovenească și erau scrise în momente în care eram condusă de emoții (mai mult negative, decât pozitive).
Anul acesta nu am trimis nici felicitări de Crăciun. Nu am vorbit decât cu rudele cele mai apropiate și cu prietenii care sunt alături. M-am izolat de restul câteva sute bune de persoane pe care le felicitam în mod normal. Nu pentru că nu le doresc din suflet un Crăciun Fericit, ci pentru că aș vrea să le-o spun în față, și nu prin intermediul unui mail care va ajunge în Spam sau va fi șters fără a fi citit în întregime. Tuturor celor care se mai gândesc uneori la mine - vă doresc sărbători fericite și lumină în suflete (și minți)! Pentru fiecare dintre voi s-a găsit un loc călduț în inima mea!
În Konstanz am sărbătorit Crăciunul aproape ”tradițional” - cu multă mâncare, moștenită care de la români, care de la ruși ( după denumirea felurilor îți dai însă seama că de fapt de la francezi și turci), vin polonez, jocuri nemțești și invitați greci. Am primit și colindători.
Nu toți au fost însă la fel de norocoși. Pe 23 decembrie 54 de oameni au rămas fără acoperiș după ce un incendiu în centrul istoric al orașului a distrus două case din secolul XV, provocând daune de aproape 5 milioane de euro. Pe 22 seara am trecut pe lângă acele case, căutând cadouri de Crăciun. Pentru că majoritatea locatarilor erau studenți, plecați acasă de sărbători, victime nu au fost. Pe casele din centrul istoric scrie anul în care au fost construite. Acu o lună și jumătate am mers acolo pentru a-mi nota anii de pe toate casele.
Viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu