Sunt deja de o saptamana la Iasi. Am revenit dupa o vacanta lunga si odihnitoare. In mod paradoxal, vacanta de iarna de trei saptamani mi s-a parut mult mai lunga decat cea de vara de trei luni. Probabil pentru simplul fapt ca acum am reusit in final sa dorm pe saturate si sa ma odihnesc si fizic si intelectual. E prima vacanta in care am reusit sa invat ceva. Cat de cat. In anii precedenti caram in zadar cartile si cursurile. Revenirea la Iasi o asteptam. Era ca o revenire la normal. Vacanta a fost ca o escapada - nici prea lunga, nici prea scurta - si una dintre cele mai frumoase din ultimii ani, probabil pentru ca am petrecut mare parte a timpului cu parintii si rudele cele mai apropiate.
La Iasi cel mai mult m-a bucurat faptul ca ne-am revazut cu cei din Asociatia Tinerilor Basarabeni si ne-am reinceput activitatile. Vineri, pe 15 ianuarie, am mers la depunerea de flori la bustul marelui poet Mihai Eminescu in parcul Copou. Iar astazi de dimineata, ajutati de parintele Merticariu am participat la o slujba de comerare a lui Grigore Vieru, dupa care am organizat un mic concert in amintirea celor doi mari poeti impreuna cu cei din corul Senior in biserica Banu. Am primit o placere exceptionala si noi si cei prezenti si ne-am promis sa nu fie ultima data cand organizam astfel de activitati.
Dar cred ca cel mai important moment din intreaga saptamana care a trecut a fost vineri seara cand am mers cu totii la patinoar. Tin sa multumesc celor care m-au impus sa intru pe gheata dupa experienta mea nereusita de la patinoarul din Chisinau. Spre marea mea surprindere am reusit sa ma pornesc, iar spre mijlocul sesiunii incepuse sa apara si viteza. Bineinteles, am tras cateva trante serioase pe jos, dar altfel nu ar fi avut nici un farmec. Partea mai interesanta a urmat pe drumul de intoarcere. Fiind toti tineri si nelinistiti am hotarat ca nu avea nici un sens sa luam autobuzul, ci am putea foarte bine sa mergem o ora si un pic pe jos pana in oras. Promit sa public poze cat de curand. Acum nu sunt la locul meu obisnuit de munca.
Si, apropo, sora mea s-a mutat. Si daca pana acum mergeam la ea destul de rar, saptamana asta nu a mai putut scapa de mine, saracuta. Explicatia e foarte simpla - sta intr-o casa cu unii dintre cei mai activi membri ai asociatiei noastre si e o atmosfera exceptional de placuta la ei. Revin cu detalii data viitoare.
Acum spun "noapte buna" sau "buna dimineata" deja. Pe curand!
ma bucur mult ca ai revenit odihnita, dar nu uita ca ne asteapta un an foarte greu si de implicarea voastra depinde foarte mult rezultatul.sper sa fie toti rezistenti si sa numaram in toamna bobocii impreuna! cuzea
RăspundețiȘtergere