Sunt acasă de opt zile şi asta înseamnă că deja se pot face unele concluzii. Am reuşit destul de multe. Sâmbăta trecută am mers la Congresul al III-lea extraordinar al Partidului Liberal Democrat din Moldova. Am primit o plăcere deosebită - să vezi adunaţi într-o sală atâtea personalităţii ale Moldovei şi să ai ocazia să şi comunici cu ei. Ca la orice sfârşit de an s-au discutat principalele evenimente pe care le-am trăit cu toţii, ce a fost bun şi ce a fost mai puţin bun, durerea şi tristeţea pe care am trăit-o, dar şi bucuria şi speranţa pe care ne-a adus-o sfârşitul de vară. Mă bucur să văd că printre principalii politicieni ai Republicii încep să apară oameni puternici care îşi cunosc potenţialul, calităţile şi defectele şi reuşesc să acţioneze în conformitate cu valorile şi principiile pe care le promvează. Am cam dus lipsă de aşa ceva în ultimii ani.
Săptămâna care a urmat am petrecut-o în sânul familiei într-o atmosferă de sărbătoare. Am mers cu fraţii la Ice Bravo şi după o oră de râsete şi buşituri pe gheaţă am realizat că patinoarul nu a fost creat pentru mine. Bineânţeles, ceva în interiorul meu îmi spunea că voi reuşi într-o bună zi s-o fac şi pe asta, dar nu acum. Deocamdată ţin prea mult la integritatea şi buna funcţionare a capului meu.
Mi-am revăzut rudele şi asta a fost o adevărată bucurie. Cea mai mare satisfacţie am primit-o în ziua de Crăciun când am mers la colindat. Seara am ajuns moartă de oboseală acasă, dar cu inima plină de fericire şi linişte.
Nu am putut renunţa nici la vechea tradiţie moldovenească de a mânca în câteva zile tot ceea ce s-a cumpărat în câteva săptămâni, iar cantitatea de dulciuri pe care am reuşit s-o înghit a depăşit, probabil, orice limite. Pot să vă asigur că mi-am luat doza de glucoză pentru jumătate de an înainte.
Bine, mă duc să mai improvizez nişte urături, se apropie Anul Nou.
Sărbători fericite!
Mi-am revăzut rudele şi asta a fost o adevărată bucurie. Cea mai mare satisfacţie am primit-o în ziua de Crăciun când am mers la colindat. Seara am ajuns moartă de oboseală acasă, dar cu inima plină de fericire şi linişte.
Nu am putut renunţa nici la vechea tradiţie moldovenească de a mânca în câteva zile tot ceea ce s-a cumpărat în câteva săptămâni, iar cantitatea de dulciuri pe care am reuşit s-o înghit a depăşit, probabil, orice limite. Pot să vă asigur că mi-am luat doza de glucoză pentru jumătate de an înainte.
Bine, mă duc să mai improvizez nişte urături, se apropie Anul Nou.
Sărbători fericite!
si totusi care patinoar e mai fain,al nostru sau al nostru/vostru/? cuzea
RăspundețiȘtergeredupa parerea mea, patinoarul de la iasi e mult mai fain decat cel de la chisinau. cel putin la iasi am reusit sa-mi invinetesc genunchiul, da la chisinau nici nu m-am pornit din loc.
RăspundețiȘtergere