Am văzut un răsărit de soare în mare și mintea mi s-a oprit. Am stat deasupra norilor în vârf de munte și mintea mi s-a oprit. Am alergat prin ploaie. Vântul îmi arunca picăturile în față fără milă și mă îngheța. Și mintea mi s-a oprit. Am fost în brațele tale și mintea mi s-a oprit. Și atunci am simțit pace.
Tu ai venit ca o furtună și tot ca o furtună ai plecat. Ai venit ca o furtună în plină vară - caldă și cu dorință arzătoare de viață. Iar apoi veni frica, frica ta. Frica de fericire, de schimbare, de ceva ce-mi scapă. Ai adus ezitarea și ea a omorât valul. Eu nu am avut frică. Am stat în furtună până mi-a înghețat frica. Doar fericirea nu îngheață, ea rămâne, nu trece. Și pentru asta îți mulțumesc.
Tu vei veni atunci când voi înceta să te aștept. Vei veni când va fi întuneric, când îmi va bate viscolul în geam. Vei veni când îți va fi dor de căldură.
Tu ai venit ca o furtună și tot ca o furtună ai plecat. Ai venit ca o furtună în plină vară - caldă și cu dorință arzătoare de viață. Iar apoi veni frica, frica ta. Frica de fericire, de schimbare, de ceva ce-mi scapă. Ai adus ezitarea și ea a omorât valul. Eu nu am avut frică. Am stat în furtună până mi-a înghețat frica. Doar fericirea nu îngheață, ea rămâne, nu trece. Și pentru asta îți mulțumesc.
Tu vei veni atunci când voi înceta să te aștept. Vei veni când va fi întuneric, când îmi va bate viscolul în geam. Vei veni când îți va fi dor de căldură.
foarte frumos,dar cum stai acum la paragraful "mintea"? cuzea
RăspundețiȘtergere