Două zile de alegeri

Încep să cred că, odată cu trecerea timpului, campania electorală devine o parte inepuizabilă a vieții noastre. Imediat ce se termină una, începe alta. De jumătate de an încoace sunt într-o continuă campanie - a și început să-mi placă. Duminică seara am adormit cu gândul că în România avem un nou președinte, iar pe la două noapte mă sună o colegă să mă anunțe fericită că a ieșit Băsescu președinte. Partea cea mai amuzantă este că doar cu câteva ore înainte, ambii candidați nu-și mai încăpeau în piele de fericire că au învins. Până dimineața m-am obișnuit cu ideea că aici președintele nu s-a schimbat și luni, când am revenit de la cursuri, am intrat repede pe net să văd ce se aude de dincolo de Prut. Altă surpriză! Și acolo nici o schimbare! Aș putea fi ironică zicând că - ”Stabilitate, domnule!”
Nu cred că m-a întristat nici prima, nici a doua veste. În patru ani sigur mă apucă nostalgia după campanie, iar așa nici nu vezi cum trece anul și la vară iarăși o luăm de la capăt, cu o singură diferență - acum avem mai multă experiență. Dar până atunci să vedem ce surprize ne mai rezervă țara minunilor (și cea de aici, și cea de peste apă) și să ne batem capul de nevoile zilnice, că vorba omului - președinții vin și pleacă, noi tot aici rămânem - tot cu examene, tot cu bursa de azi pe mâine, tot pui zburând între două cuiburi...