De ce, Basarabie, plâng
De-atâta jale şi dor?
De ce măcinat de vânt
Într-una-i al meu popor?

De ce ne dor părinţii
Şi fiii, şi neamul, străbunii?
De ce nu ne iartă Sfinţii
Pe noi, pierduţii în lume?

De ce nu mai văd neînfricaţii
Eroi ce luptau pentru tine?
Iar Dunărea, Prutul, Carpaţii
Nu vin şi acum să ne-aline?

De ce mi-e dor de Pământul
Clădit cu sânge şi sabie?
De ce mă-neacă cuvântul?
De ce mai plâng, Basarabie?

Vechiu Victoria - elevă clasa XII-a, Liceul "Iulia Hasdeu", Chisinau