De ce iubim Copoul?

Copoul este un fenomen cunoscut pe larg în România și țin să menționez că este într-adevăr un fenomen și nu doar un cartier al Iașului. Noi, studenții, ne obișnuim repede cu Copoul. Când venim la facultate, Copoul este cel care ne întâmpină și ne aduce cei mai buni prieteni.

Iarna în Copou trece parcă mai repede decât în alte ținuturi ale țării - Copoul nu iubește iarna și iarna nu se reține în Copou, iar primăvara vine prin surprindere, blocându-ne toate simțirile pentru câteva zile. Are el un dar de a ne surprinde în fiecare primăvară (chiar dacă l-am mai văzut și anul trecut, și acu doi ani) - în fiecare an e parcă altul, parcă tot mai frumos, parcă tot mai verde și mai înflorit.

Este un adevăr general cunoscut faptul că oamenii sunt niște ființe foarte adaptabile, iar dintre oameni cei mai adaptabili sunt studenții. Iar atunci când e vorba de primăvară pe Copou ne adaptăm cu viteza luminii. Gecile groase și fularele dispar instantaneu, iar în locul lor apar rochițe, fustițe și eșarfe subțiri. Balena devine și ea deodată populată. A se observa faptul că o populează cam aceeași indivizi în toată ziua, cu mici diferențe. Cei care au reușit să o facă primii țin mult la locul lor câștigat pe marginea bordurii de lângă fântâna arteziană din Pușkin. Părculețul din fața corpului B nu rămâne cu nimic în urmă și adună toți doritorii (sau mai bine zis doritoarele) de înghețată și pe cei care mai apucă să-și ia câte o shaworma din bursa întârziată. Băncile de pe marginea bulevardului sunt rezervate pentru cavalerii cu ochelari de soare pe nas, ale căror priviri scanează împrejurimile căutând cea mai scurtă fustiță.

Adevărul e că la învățat nu prea ne mai trage și culmea e că tocmai acum, în săptămâna în care începe sesiunea de examene parțiale. Soarele de afară, râsetele care se aud pe sub geamuri, mirosul florilor ce răzbate până la etajul patru nu prea te lasă să stai liniștit deasupra cărților, iar cele 7x5=35 de cursuri și tot atâtea seminarii nu intră delor în creierașele noastre, chiar dacă știm că va trebui să le introducem cumva încolo (în cel mai rău caz cu ajutorul unui chirurg). Și aici revin iarăși la ingeniozitatea și inspirația studenților care, atunci când se întorc din vacanța de Paște, își iau câte o păturică de acasă și se mută la învățat în parc.

Și atunci de ce iubim Copoul? Pentru că și el ne iubește pe noi!