E 12.33 noapte. Trecand peste melancolia din piesa lui Tudor Gheorghe, jumatatea de ora pe care am petrecut-o azi in gara nu mi s-a parut tocmai cea mai frumoasa. Iubesc Iasul pentru o groaza de lucruri, dar autogara Codreanu nu se numara printre ele. Cu toate astea, are si ea un farmec anume - noroi, tigani, soferi sictiriti, localuri dubioase, taximetristi cu saci de cartofi in portbagaj etc. etc.
Dupa patru ore de hurducait in microbuz pe drumurile noastre toate am ajuns acasa - am admirat din nou Chisinaul noaptea (de data asta pe ploaie), am mancat pizza pregatita de mama, mi-am revazut motanul si am stat la taclale cu parintii o buna bucata de vreme. Mi-a fost dor de toate astea. Mi-a fost foarte dor, asa ca - Veniti acasa, dragi studenti, ca bine mai e!
Da..adevarat zici.Nicaieri nu e ca acasa.Citeodata e mai bine :))
RăspundețiȘtergere