De la 25 septembrie, de când a fost instituit noul Guvern la Chișinău, nu trece practic nici o zi în care să nu citesc sau să discut câte ceva despre traseul european al Republicii Moldova. Se pare că subiectul este abordat mai mult în România decât pe celălalt mal al Prutului. În ultima lună am participat la câteva conferințe și dezbateri pe această temă. Părerile politicienilor, precum și a jurnaliștilor, sunt împărțite în această privință.
De cele mai multe ori se discută despre Republica Moldova în relațiile cu România sau, mai bine spus, despre ce ajutor poate sau nu poate acorda Romania țării noastre, în special în parcurgerea traseului nostru european. S-a strigat în gura mare de către unii că Republica Moldova nu poate ajunge în Europa fără România. Acești unii au acum probabil un sentiment cam amărui în suflet, luând în considerare toate vizitele pe care le întreprinde tânărul premier în Europa și nu numai, fără a face popas pe la București sau fără a implica direct Bucureștiul. Alții mai realiști vorbesc despre lobby-ul pe care poate România să-l facă Republicii Moldova la Bruxelles și care poate avea un impact pozitiv asupra evoluției relațiilor dintre Moldova și UE (în cazul în care va fi bine gândit și pragmatic). Aici tind să fiu mai mult de acord decât în primul caz. Se pare că de aceeași părere este și Răzvan Buzatu (expert în afaceri europene) care a semnat un articol în Foreign Policy Romania de săptămâna aceasta. El insistă pe două căi prin care România ar putea sprijini demersurile noastre - în primul rând prin intermediul membrilor români aleși în Parlamentul European care pot, prin poziția pe care o ocupă, susține Republica Moldova în instituțiile UE, iar în al doilea rând prin ONG-urile românești care au acumulat experiență în cele trei domenii strategice pentru dezvoltarea Republicii Moldova (democratizarea instituțiilor și buna guvernare, promovarea reformelor economice și îmbunătățirea condițiilor de trai), experiență pe care ar trebui să o transmită cât de curând posibil ONG-urilor din Moldova prin parteneriate de cooperare. Privitor la prima modalitate - foarte mulți sunt sceptici și chiar ironici, întrebându-se cum ne poate ajuta aici România, dacă nu este în stare să promoveze interesele cetățenilor români și ale României.
În același articol, Buzatu vorbește despre direcțiile pe care le-a ales premierul Vlad Filat în activitatea sa, împreună cu Alianța pentru Integrare Europeană. Prima a fost de a se concentra pe rezolvarea cât mai rapidă a crizei politice. Cea de-a doua - de a schimba funcționarii publici din instituțiile publice cu oameni tineri deschiși la minte și capabili să se adapteze rapid la schimbările cerute de UE (din ăștia cunosc și eu câțiva și pot afirma liniștită că Vlad Filat știe să adune oameni competenți în jurul lui), iar ultima este cea de a da frâu liber organizațiilor internaționale prezente pe teritoriul Republicii Moldova să gestioneze fondurile externe atrase, pentru a fi distribuite, absorbite și puse în aplicare mai bine în toate raioanele.
Bineînțeles, în teorie totul arată roz, însă în realitate e un pic mai greu. A nu se înțelege greșit, sunt sigură că premierul se va descurca cu munca pe care trebuie să o facă și va reuși să aducă ce e mai bun în țara noastră, însă momentan viitorul nostru este dependent de soarta AIE, dacă vor reuși să renunțe la interese și orgoliu pentru un viitor mai luminos al Moldovei.
Despre conflictul transnistrean nu încep discuția deocamdată, va dura mult și nu-mi permit acum.
