Legendara trupă Scorpions la Chişinău

Aseară a fost mare vâlvă în Chişinău. Asta am simţit-o şi eu, chiar dacă sunt departe. Hramul oraşului oferă întotdeuna prilej de discuţii, bârfe, certuri, dar şi distracţie şi voie bună.

Anul acesta a fost, probabil, cel mai memorabil hram pe care l-a avut Chişinăul vreodată. În primul şi în primul rând pentru că pe scena de la Zimbru a evoluat una dintre cele mai vestite trupe rock din întreaga lume - Scorpions. Nu ştiu dacă există cineva care să nu le ştie piesa "The wind of change". Cu muzica lor a crescut generaţia părinţilor noştri şi generaţia noastră. Eu încă simt că vântul schimbării îmi bate în suflet şi aş vrea să continuă să bată în sufletele noastre până schimbarea în mai bine se va realiza definitiv. 20.000 de oameni s-au bucurat de ocazia de a-i vedea live pe cei de la Scorpions. Eu m-am mulţumit cu filmuleţele pe care am reuşit să le găsesc pe net pe la vreo două noaptea. Dar, până la urmă, sunt în ţara lor!

Azi dimineaţa am avut surpriza să aflu că printre fanii formaţiei se numără şi înalte oficialităţi din Moldova. Prim-ministrul Vlad Filat părea că se simte în largul său şi extrem de fericit alături de familia sa şi de membrii trupei. Dap - pentru cât de multă muncă solicită funcţia de prim-ministru, posibilitatea de a-i cunoaşte personal pe cei de la Scorpions e o mică mică recompensă.

Am mai aflat între timp că unele vedete care se trag de la noi au cam dat-o în bară, dar despre asta s-a scris deja prea mult.

Eu ce să mai zic, La Mulţi An, Chişinău! Să creşti mare şi să mai vină star-uri de renume mondial la noi!

poza: www.stireazilei.md

Mare Tam-Tam în România

Începe haosul. După nemulţumirile în masă provocate de proiectul noii Legi ai Educaţiei Naţionale în rândurile studenţilor şi profesorilor, micşorarea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15% vine ca o ultimă picătura în paharul răbdării românilor. Se presupune, de asemenea, că până la începutul anului viitor vor fi disponibilizaţi peste 100.000 de angajaţi din sfera bugetară. După un val de proteste desfăşurate în diverse oraşe din România zilele trecute, se anunţă unul de mai mare anvergură. La Iaşi se promite miercuri un protest de peste 40000 de oameni - profesori şi studenţi - care vor ieşi să-şi arate nemulţumirea faţă de măsurile "anticriză" luate de guvernul de la Bucureşti. Subiectul este unul foarte sensibil. Cert este că vor avea de suferit cei mai slabi dintre noi, ca de obicei. Îmi vine în minte o vorbă genială a lui Douglas Casey (antreprenor, economist): "Ajutorul extern trebuie înţeles ca un transfer de bani de la oamenii săraci din ţările bogate la oamenii bogaţi din ţările sărace".

Sper că guvernul de la Chişinău va reuşi să înveţe din greşelile celui de la Bucureşti şi nu ne paşte şi pe noi în viitor acest pericol.

Să fii sau să nu fii...vinovat?

Mergând spre cămin acu vreo oră mi-am amintit de articolul lui Adrian Stanciu din Capital-ul de săptămâna trecută în care tratează unul din aspectele texturii noastre de "român". Autorul afirmă că românii par să trăiască o adevărată psihoză a căutării vinovaţilor, ca şi cum găsirea lor ar echivala cu soluţionarea problemei - "Avem o relaţie specială cu noţiunea de responsabilitate. O echivalăm cu vina. Suntem o ţară plină de vinovaţi, dar complet lipsită de responsabili şi de responsabilitate".
E o chestiune cu care, probabil, ne-am întâlnit cu toţii. În România (şi în Republica Moldova, de altfel) densitatea greşelilor (în orice domeniu) şi a tâmpeniilor pe metru pătrat este mai ridicată decât media mondială. Noi însă am găsit o modalitate destul de originală de a evita răspunderea. Ce face românul atunci când greşeşte? În primul şi-n primul rând încearcă să facă tot posibilul astfel încât să nu fie dumnealui vinovat, iar în cazul în care, după lungi şi chinuitoare încercări, nu reuşeşte să atingă dezirabilul, recunoaşte pur şi simplu că "Da, domnule, a fost vina mea". Şi după ce recunoaşte începe să...să ce? Să "nimic". "Înţelepciunea" poporului - mai e nevoie de ceva? Adică cum? Oare nu e suficient să recunoşti?
Păi nu chiar. Probabil ar trebuie să începem prin a vedea ce înseamnă să fii responsabil (a se consulta DEX-ul în acest sens), iar apoi să facem tot ce ne stă în putinţă pentru remedierea situaţiei. Revin la vorbele lui Stanciu - "Nu e nevoie să fii vinovat de ceva ca să fii responsabil, dar e nevoie să fii responsabil dacă eşti vinovat".