Revenire

Revin după o îndelungată absență. Am avut parte de o săptămână și jumătate de munco-vacanță. Am făcut drum lung până la București să-mi iau viza pentru Germania, iar apoi am stat la Iași o săptămână pentru a participa la ISCOPAM. Prezentări de lucrări științifice pe diverse domenii ale matematicii, discuții cu noi cunoștințe din întreaga Europă, o excursie de neuitat în zona Neamțului, toate astea presărate cu intervenții ale trecutului în actualitate.
După vreo trei zile în care am fost ruptă de internet, mi-a fost foarte greu să revin la el. Am încercat să întind cât de mult am putut momentul în care va trebui să pun iarăși mâna pe butonul de start al calculatorului.
Revenind la Chișinău, realizez că nimic nu s-a schimbat. Aceeași atmosferă de caniculă, de lihnire atât afară, cât și în sufletele oamenilor, tinerii se îmbulzesc să prindă un loc la facultate (și nu știu de ce unii dintre ei au impresia că dacă depun dosarul în primele zile de admitere, au mai multe șanse - nu am reușit să găsesc logica în această gândire) și, bineîțeles, aceeași campanie electorală demult începută.
Nu-mi rămâne decât să mă pregătesc și eu de perioada de admitere la studii în România - am o săptămână în față în care voi fi prezentă la consulatul României la Chișinău pentru a da o mână de ajutor celor care vor să ne urmeze în România. Succes!

Mâna Domnului

Mixer de creieri si nervi

Pentru cei care aveți parțiale și foarte mult de învățat - știu că în astfel de momente se manifestă dorința de a face curat sau mâncare, de a spăla, de a găsi tot felul de activități extrem de importante cu singurul scop ascuns de a evita studiul. Noi cu fetele nu ne-am lăsat mai prejos și am organizat o seară de ghicitori. Vă las și vouă una care mi-a plăcut.

Un orb intră într-un restaurant și comandă o supă de broască țestoasă. Chelnerul îi aduce supa, orbul o gustă, se duce la baie și se sinucide. De ce s-a sinucis orbul?

Aștept presupunerile voastre.

Человек рождается один, и умирает тоже один. Это естественно. (Андрей Харитонов)

Castigand experienta unui blogger

Ideea crearii unui blog a venit de la mama. Stiu, suna ciudat, dar totusi ea a fost prima care m-a intrebat de ce nu mi-am facut inca un blog. Sunt total neinitiata in materie de blogguri, dar nu e nimic atat de complicat incat sa nu poti sa inveti.
Asa ca, draga mama, acest blog a aparut datorita tie. Si iti multumesc pentru asta.
Luand in considerare aceste circumstante, rog sa nu fiti foarte critici la adresa mea (critica constructiva se accepta). E posibil sa apara articole care nu au nici o tangenta unele cu altele. E posibil sa nu apara deloc. Vom trai si vom vedea.