Portretul unui matematician adevărat

Astăzi, 14 mai 2010, am organizat un workshop pe tema ”De ce matematica?”. Acțiunea a avut loc în cadrul Zilelor Portilor Deschise la facultatea de Matematică. Spre surprinderea noastră (am fost eu cu Vero și Mimi), pe lângă viitori absolvenți de liceu, au mai venit două clase de a 7-a la noi în vizită. După ce au vizitat planetariul, au dat buzna în amfiteatrul Myller, dornici de a vedea cu ce se mănâncă de fapt matematica. La început ne-am cunoscut, iar apoi am zis că ar fi bine să vedem cum arată un adevărat matematician și l-am desenat pe tablă.

Rezultatul a fost...neașteptat. Cred că a fost momentul în care copiii s-au răzbunat pe toți profesorii de matematică pe care i-au avut vreodată. Asemănările între mine și rezultatul muncii noastre comune sunt extrem de puține (fapt care mă bucură sincer). O parte din noi (studentele) eram, probabil, îngrozită de viitorul nostru așa cum apărea pe tablă. Cred că mă reprofilez. Partea bună este că ne-am distrat pe cinste - am desenat, am râs, am mâncat împreună bombonele din Republica Moldova, am văzut filmulețul vesel despre facultatea noastră (eu a cinșpea mia oară, dar tot îmi place) și am dat premii.

Mâine urmează episodul doi, dar eu doar le voi ține pumnii la fete și sunt sigură că se vor descurca de minune.

Caravana Cuza 2010

E deja a treia zi de caravană. Am pornit din Iași luni dimineața la ora 7.05 și prima parte a drumului am cam dormit-o cu toții. În trei zile am reușit să trecem pe la vreo 13 licee și să ținem vreo 20 de prezentări ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” în fața elevilor de a 11-a și a 12-a. Multe lucruri s-au întîmplat - am început să scoatem perle, ne-am rătăcit de câteva ori prin Piatra Neamț, ne-am bălăcit în piscina olimpică de la hotelul unde am fost cazați două zile și am mâncat cea mai gustoasă pâine la Seminarul Teologic din Roman. Acum suntem la Târgul Neamț, iar mâine avem prima prezentare la 8.00 (cea mai grea zi din toate - trebuie să ne trezim dimineața devreme), după care plecăm spre Câmpulung Moldovenesc unde ne așteaptă pensiunea Gențiana (la care am fost și anul trecut și unde intenționăm să facem iarăși un grătar). Cu această ocazie poate returnează Ionuț cheia de la cameră pe care a uitat să o lase acu un an. Postez câteva poze pentru cei cărora li s-a făcut dor de mine.

Sunt student(ă) la Iași

Era un cântec vesel pe care l-am auzit pentru prima oară la Balena într-o seară caldă de primăvară și ale cărui versuri nu vi le voi spune, dar la refren e sigur că avea ”Sunt student la Iași”.

Sunt studentă la Iași, sunt studentă la ”Alexandru Ioan Cuza”, sunt studentă la cea mai faină universitate din țară, sunt studentă la o facultate de care sunt îndrăgostită (Matematica). Prietenii mei știu de ce. Știu pentru că mă aud în fiecare marți seara când ieșim de la ședințele Asociației Tinerilor Basarabeni și trecem pe lângă corpul A spunând - ”Ce frumoasă e Universitatea noastră!”. Și cred cu desăvârșire în ceea ce spun.
Și deoarece cred, voi merge două săptămâni prin țară să le povestesc și altora cât de fain e să fii student UAIC. Da, începe Caravana Cuza! După două săptămâni de training-uri a venit weekend-ul cel greu în care vom sta împreună cu Mimi și Vero la împărțit materiale și pliante pe prezentări și ne vom pregăti moral pentru aventura care ne așteaptă. Iar luni dimineață, între 6.30 și 6.45 (cei care întârzie vor cânta tot drumul) ne întâlnim cu toții la CIPO și pornim. Pornim cu toții, dar în direcții diferite. Pași spre Cuza merge spre nord până la Suceava, Alexa 2K10 spre vest până la Brașov, iar 15 pentru viitor merg spre mare.
Îmbucurător este faptul că trăim în secolul XXI și putem ține legătura pe tot parcursul caravanei. Promit să postez și să vă relatez cele mai haioase întâmplări de fiecare dată când vom avea net pe traseu. Deocamdată vă pup!

Vine!!!

Gata. S-au terminat oficial cele 14 saptamani de activitate la facultate si incepe Stresiunea, cea mai frumoasa perioada din viata studentului, perioada in care ne miscam rapid de la o extrema la alta - de la bucurie la tristete, de la isterie vesela la panica fara cuvinte, de la zile si nopti de invatare continua la baute nebune si show-uri prin camin. Noi cu fetele, de tristete ca a inceput stresiunea, ne-am luat bere si am facut o micro-petrecere cu dedicatii speciale pentru vecinii de palier. De fapt, era o nano-petrecere cu pretentii de micro - activitate dupa care am realizat ca de un an si jumatate de cand stam in camin nu am facut nici un "show". Urat cuvant!

Am constatat cateva fenomene foarte ciudate care se petrec in sesiune. In primul rand se indesesc, in mod paradoxal, chiuiturile pe sub ferestrele caminului. Cu toate ca daca am incorda un pic cerebelul am gasi o explicatie logica - in perioada sesiunii studentii au mai mult timp liber decat in saptamanile de scoala, iar inertia nu-i lasa sa invete mai mult decat de obicei si atunci isi umplu timpul care ramane cu tot felul de activitati cultural-artistice.
Un alt lucru interesant si inevitabil, cel putin pentru camera 127 din caminul C8, este faptul ca nu doar timpul, ci si spatiul se contracta. Sigur am tras chiulul la ora de fizica in care s-a explicat fenomenul de fata. Cert este un singur lucru - spatiul din camera mea se micsoreaza invers proportional cu numarul zilelor trecute de la inceperea sesiunii. Densitatea calculatoarelor si suporturilor de curs se mareste vazand cu ochii. Printre ele se mai ascund cateva ziare si reviste (pentru pauza solicitata de creier - nu ca le-ar citi cineva, dar sa ne simtim cu constiinta impacata ca facem ceva productiv). In cazul in care ti se face foame - bei un ceai, ca doar esti student si nu ai timp sa-ti faci mancare, iar de cantina nu mai ai bani, pentru ca luna aceasta statul intarzie sa-ti puna bursa pe card.
Encefalul se scurt-circuiteaza destul de des, iar mirosul de creier ars e mereu prezent pe holurile caminului. Memoria de scurta durata salveaza pentru a n+1 oara - procentajul celor care mai stiu ceva la trei zile dupa examen abia de se apropie de 10%. Nimeni nu mai pleaca acasa - "Mama nu pot, am examen!". Si asta spre fericirea soferilor de maxi-taxi care ne aduc pachetele de acasa (celor carora ni le trimit parintii).
Stresiunea ne aduce si fericire - nu mai trebuie sa ne trezim la 7 decat de 5 ori in doua saptamani. La examene ajungem cu ochii lipiti de somn. Profesorii aproape la fel. Si totusi nu prea modifica ora de examinare. E si normal - studentii din Romania au cam dat peste cap toate principiile pedagogiei clasice.
Gata, inchei. E tarziu. Bafta in sesiune tuturor! In special voua Maxim, Denis, Mimi mica, Mimi mare, Veronici, Bobolina, Dan, Sia si ceilalti membri ai Asociatiei Tinerilor Basarabeni din Iasi, tuturor studentilor din Romania, Moldova si lumea intreaga!

Imagine - sursa www.andreipetronela.blogspot.com/

Basarabean (roman) in Romania

Un subiect entuziast pentru unii, dureros pentru altii - studiile in Romania reprezinta pentru mine nu doar o oportunitate, ci si un dar. Adevarata satisfactie oferita de statutul de bursier al statului roman am inceput s-o resimt de curand, cam de vreun an incoace, in momentul in care am intalnit cateva persoane, foarte interesante de altfel, prin intermediul carora am ajuns sa cunosc Asociatia Tinerilor Basarabeni din Iasi. Si atunci a inceput noua mea viata - o viata plina de evenimente, de idei, de oameni, de informatii.

Dupa o vara in care taberele, marea si distractia s-au impletit cu politica, munca, noptile nedormite si zilele umblate prin satele Moldovei in Campania Adevarul, am revenit la Iasi cu idei noi si cu multa dorinta de a le implementa. Nebunia crizei politice din Moldova insa ne urmareste inca. Trecand cu brio testul de rezistenta impotriva "stabilitatii" din gandirea moldoveanului, pozitiile si principiile unora dintre cei pe care i-am ales sa ne reprezinte incep a se fisura. Imbucurator e faptul ca avem un executiv functionabil si un prim ministru competent.
Dar nu asta era subiectul articolului (asa zisului articol). Sa revenim la studentii din Romania. Daca tot ziceam de Asociatia Tinerilor Basarabeni, va anunt cu drag ca opera mea de arta se incheie aici - revin la activitatea mea din Asociatie, unde va astept si pe voi la www.tineribasarabeni.blogspot.com