Nu uitati, noi nu am uitat!

Acesta este mesajul pe care am încercat să îl transmitem la flashmob-ul de duminică împreună cu toți tinerii români de pe ambele maluri de Prut. Sperăm că mesajul nostru va ajunge la Chișinău, București și Bruxelles. Actul Unirii dintre Basarabia și România are o mare însemnătate pentru noi toți, am avut ce învăța din el, iar acum trebuie să ne canalizăm energia spre Europa.

Generaţia "şoareci de laborator"

Dacă stau să-mi aduc aminte bine, de când am intrat în clasa întâi am prins vreo patru reforme ale învăţământului, dintre care trei în România. Am avut norocul sau nenorocul să fac parte din generaţiile care au suferit tot felul de experimente ale unor miniştri ale învăţământului care s-au perindat pe la Bucureşti şi care au tot dorit să "îmbunătăţească" actualul sistem.
După şedinţa guvernului care a avut loc la Iaşi pe 17 martie, ne-am trezit cu un nou proiect de Lege a Educaţiei Naţionale. Printre modificările cele mai importante se numără posibilitatea ca orice persoană din mediul exterior să poată candida la funcţia de rector al unei universităţi, iar selecţia candidaţilor se va face de către o comisie a cărei componenţă va fi 50% membri ai spaţiului academic şi 50% membri din societatea civilă. Propunerea a fost discutată şi răsdicutată, continuînd să fie dezbătută şi astăzi. E bună sau e rea? Nu aş putea să răspund. Depinde în ce vrem să transformăm universităţile noastre. Dacă dorim ca scopul lor primordial să rămână educaţia, atunci cred că ar fi mai binevenit un rector care cunoaşte sistemul. Dacă dorim să facem din universităţi nişte fabrici de diplome, ale căror obiectiv principal este un management bun care să genereze cât mai mult profit, atunci salutăm cu drag propunerea guvernului. Eu personal aş prefera o cale de mijloc. Un rector ar trebui să fie cineva din mediul academic cu competenţe şi aptitudini de manager.
O altă propunere este fuzionarea universităţilor cu acelaşi profil de pe o rază de 200 km. Pentru mine ca student UAIC e bine, universitatea Cuza a fost şi va rămâne cea mai importantă în zona Moldovei, dar aş fi curioasă să aud părerea rectorului universităţii din Suceava, de exemplu.
Ce să mai zic? Aşteptăm noi propuneri de la dragul nostru minister.

Sindromul abandonului istoric

Aceasta este boala de care suferim noi, cei din Republica Moldova. M-am gândit de multe ore ce se întâmplă cu țara noastră, de ce nu am reușit noi cum au făcut vecinii noștri. O parte din răspuns l-am aflat sâmbătă la conferința Republica Moldova, pragmatism în relațiile cu România la 92 de ani de la unire. În momentele cele mai cruciale din istoria tânărului nostru stat am fost lăsați singuri în fața unor forțe exagerat de mari pentru potențialul nostru.

Dezbaterile din cadrul conferinței au urmat trei teme majore. Prima dintre ele a fost cadrul istoric în care s-a realizat unirea și atitudinea pe care a abordat-o și continuă să o abordeze statul român față de Basarabia. Profesorul universitar Liviu Brătescu (PNL) ne-a povestit despre diferențele în abordarea problemei Basarabiei și a Transilvaniei pentru guvernul de la București din secolul XIX. Politicienii vremii au fost destul de pragmatici în această privință. Lasând emoțiile la o parte, nu aș avea ce să le reproșez - Transilvania era net superioară Basarabiei din foarte multe puncte de vedere. Ceea ce mă deranjează acum la România este faptul că a păstrat (probabil din inerție) această atitudine față de noi și acum. Marea Unire nu a adus pentru cei din Basarabia schimbarea pe care au așteptat-o. Basarabia a fost o provincie de exil în cadrul Imperiului Țarist și a rămas o provincie de exil în cadrul României Mari. Discutând despre acest aspect, mi-a plăcut o frază spusă de Cătălin Ivan (Europarlamentar, Comisia UE pentru Republica Moldova, PSD) - Tot mai mulți politicieni români vor să salveze Republica Moldova, probabil pentru că au eșuat în salvarea României.
Chestiunea Republicii Moldova a fost folosită foarte mult în campania electorală din România și acest lucru l-am sesizat cel mai bine noi, tinerii basarabeni veniți aici, în România. Cele trei campanii electorale pe care le-am trăit în 2009 (două în Moldova și una în România) ne-au forțat să ne maturizăm politic precoce. Pragmatismul este calitatea care ne lipsește în mare parte din cazuri. Am văzut în România un frate mai mare, iar adevărul este că România nu ne poate duce în Europa, putem doar noi, iar România în cel mai bun caz ne poate face un lobby.
Am aflat tot de la Cătălin Ivan că politicienii noștri actuali sunt foarte bine văzuți la Bruxelles, în special prim-ministrul Vlad Filat, că mergem pe un drum greu spre Uniunea Europeană, dar facem pași mari și siguri, iar viteza și calitatea cu care se fac schimbările la noi în țară impresionează comisia europeană pentru Republica Moldova.
Principalul invitat al conferinței a fost însă Mihai Godea, președintele fracțiunii parlamentare a PLDM, cu care am discutat despre principalele probleme cu care s-a confruntat Republica Moldova dupa 1990 și cu care se mai confruntă încă. Lipsa elitelor politice sau calitatea îndoielnică a acestora ne-a adus unde suntem acum. Formatul de negocieri în problema transnistreană nu ne lasă spațiu de decizie și de aici rezultă nevoia de a o internaționaliza. La întrebarea mea dacă ar sfătui cei doi băieți ai lui să facă politică a răspuns că nu, dar că le va respecta decizia. A mai precizat, de asemenea, că politica este morală în măsura moralității oamenilor care o fac și ticăloasă în măsura ticăloșiei oamenilor care o fac.
Spre final ne-a adresat îndemnul pe care l-am auzit și la București la întâlnirea cu Vlad Filat - Dragi copii, faceți școală bună și veniți acasă, că de lucru este!

27 martie la Iași

În perioada 27 - 28 martie Asociația Tinerilor Basarabeni din Iași organizează o serie de manifestări cultural artistice pentru a sărbători cei 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Găsiți în continuare programul activităților. Toți doritorii de a participa sunt bineveniți.

Sâmbătă, 27 martie

• 12.00 - Conferința Republica Moldova, pragmatism în relațiile cu România, Aula Magna Mihai Eminescu, invitați - Mihai Godea (Republica Moldova), Cătălin Ivan (România), Mihaela Popa (România)
• 14.00 - Depunere de flori la Troița Basarabenilor din Copou
• 19.00 - Proiecție de film Țara Minunilor și Tache, Casa de Cultură Mihai Ursachi

Duminică, 28 martie

• Flashmob, Piața Unirii
• 15.00 - ROCADA, ediția V

Pentru doritorii de a participa la flashmob, repetiția va avea loc joi, 25 martie, orele 18.00 în Piața Unirii.

Luni

Îmi place ziua de luni pentru ca e un nou început mai mult decât sunt celelalte zile un nou început. Îmi place ziua de luni pentru ca mi-e dor de facultate, mai ales când sunt plecată mult. Îmi place ziua de luni pentru că am nouă ore pe care le petrec în facultate și în care pot să fac orice, deci pot să citesc. În alte zile nu prea îmi pot permite acest lux. Îmi place ziua de luni pentru că de obicei luni public pe blog. Lunea asta a fost o excepție. Îmi place ziua de luni pentru că la mine luni e weekend într-un anume mod. Urăsc atunci când uit să-mi iau lunea o carte la facultate, pentru că este extrem de greu să rabd șase ore fără o activitate productivă.

Teoria secundelor

Închipuieți că intri într-un joc. În fiecare dimineață o bancă îți deschide un cont cu 86 400 de dolari, bani pe care poți sa-i cheltui după bunul tău plac. Ca și orice joc și acesta are regulile lui. Poți să faci orice cu banii, dar la sfârșitul fiecărei zile tot ceea ce nu ai cheltuit îți va fi retras din cont. A doua zi dimineață ți se va deschide un nou cont cu 86 400 de dolari. Nu poți face șmecherii, nu poți transfera banii pe un alt cont. Dacă nu reușești sa-i cheltui, ei îți vor fi luați. A doua regulă spune că banca va putea opri jocul în orice zi fără să te preîntâmpine. Nu știi cât va dura, într-o bună dimineață te poți trezi și nu mai primești acest dar.

Întrebarea este - ce ai face cu banii dacă ai primi acest dar?

Te-ai gândit? Acum închipuieți că fiecare dintre noi avem de a face cu banca aceasta atât de darnică - TIMPUL. În fiecare dimineață primim 86 400 de secunde pe care putem să le folosim după bunul nostru plac, iar tot ceea ce nu am reușit să trăim în decursul zilei ne este luat pentru totdeauna. Nu știm cât timp va dura și nu știm când va înceta.

Acum ce faci cu acest dar?

Toate visele au un preţ

Am primit cadou o carte. Poate întâmplător, poate nu, am preferat întotdeaună să primesc în dar cărţi şi nu altceva. De data asta a fost "Şi dacă e adevărat..." de Marc Levy. Vara trecută, chiar în ziua în care părăseam Iaşul pentru câteva luni şi plecam spre Chişinău, am intrat pe la Carrefour să-i caut mamei un cadou. Atunci am găsit "Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus" de acelaşi autor. Mama a fost înântată de carte, imediat după a citit-o şi fratele meu, iar recent tata şi sora. Eu am rămas singura care nu am apucat încă să o citesc. În ultimul timp nu prea am citit literatură artistică. Cu atât mai mare mi-a fost uimirea când tocmai eu am primit o carte de a lui Levy. Titlul articolului e din carte. Şi mai sunt câteva citate care mi-au plăcut şi aş vrea să vi le împărtăşesc.
- Mama m-a îndopat cu poveşti de dragoste ideală, a avea idealuri este un greu handicap.
...
- Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe... şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii. Inteligenţa singură fără aceea a inimii este doar simplă logică şi nu e mare lucru de ea.
...
- Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul să ai un contract de închiriere şi să fii locatarul ei. Trebuie să plăteşti foarte regulat chiria, altfel eşti evacuat foarte repede. Tuturor le este frică de cotidian, ca şi când ar fi vorba de o fatalitate ce dezvoltă pliciseala, obişnuinţa. Eu nu cred în fatalitate.
- Şi în ce crezi?
- Cred că, dimpotrivă, cotidianul este sursa complicităţii, în el, contrar obişnuinţelor, poţi inventa "luxul şi banalul", lipsa de măsură şi mediocritatea.
...
- Fiecare are lumea lui. Totul este să ne înfigem rădăcinile în pământul care ne convine.

Am revenit la Iași. Am o presimțire că va fi o perioadă destul de grea. Pentru cei care ați avut nevoie de mine și nu m-ați găsit, mă puteți contacta acum.

Îmi doresc foarte mult să ajung la mare. Marea mă liniștește. Întotdeauna am avut impresia că ea se confundă cu starea mea de suflet, că mă înțelege, mă inspiră. Marea mă face să uit de tot ce a fost mai prost în viață și să-mi amintesc ce a fost mai frumos. Apa bătânu-se de pietrele de la mal sau râsetele copiilor undeva în depărtare, un răsărit auriu sau un apus întunecat, o furtună sau o liniște ca de sicriu, briza suflând în față și parcă șoptindu-mi ceva în ureche - ce poate fi mai frumos? Când mă voi face mare o să-mi iau o căsuță mică pe malul mării. Mă voi refugia acolo când voi fi obosită. Urăsc aglomerația de pe plajă. Zgomotul și fițele ei acoperă ce este mai sfânt în mare. Cei care nu iubiți marea, nu vă duceți la ea, nu o faceți să sufere de pe urma indiferenței voastre. Iubiți natura, odihniți-vă acasă!

Burse "Inventează-ți viitorul!"

A luat sfârșit perioada de înscrieri pentru programul de burse ”Inventează-ți viitorul”. După centralizarea candidaturilor primite de către Fundația Dinu Patriciu au fost făcute publice următoarele informații: din 14.962 de înscrieri, 14.570 aparțin elevilor și studenților români și 392 studenților din Republica Moldova.

Câștigătorii burselor private vor fi anunțați în data de 18 iulie 2010.

Weekend lung

E marti deja. Știu, probabil e destul de târziu să scriu despre weekend, însă mai devreme nu am apucat. Am revenit în caravană. După două zile pline am ajuns la Rădăuți și ne-am cazat la o margine de oraș. Așa că vă salut din nordul Moldovei și, dacă vreți să treceți pe aici, să știți că este extrem de frig.

Weekend-ul meu a început demult - vineri după amiază am plecat de la Suceava spre Iași. Pentru cei care încă nu știu, vineri, 12 martie, am sărbătorit Ziua Bărbaților în cadrul Asociației Tinerilor Basarabeni (flăcăii noștri și-au ales singuri data). I-am invitat pe toți la cafeneaua Pretty Ladies, la care au ajuns spre seară după ce au descifrat toate indiciile din poezia special dedicată lor. Am încercat să le arătăm că pentru noi ei reprezintă niște eroi și i-am tratat ca atare.

La 24.00 am început să sărbătorim ziua de naștere a surorii mele. Cu ocazia asta, Steluța, te mai felicit o dată! Petrecerea a continuat până duminică noaptea, după care de dimineață am mers la ultima parte a conferinței BRIO, iar seara am sărbătorit încheierea acestui proiect împreună cu echipa AIESEC care a contribuit la organizarea lui. Partea cea mai grea a fost luni dimineață când a trebuit să mă trezesc la 6.00 pentru a fi la timp în Suceava și a-mi relua activitatea în caravană.

Mai e o chestie de care nu vreau să uit. Astăzi e ziua de naștere a unei tinere domnișoare - Valeria Stratan (verișoara mea dragă), care împlinește 15 ani și căreia îi urez tot binele din lume. La mulți ani, Valerica!

Caravana Cuza 2010

E deja a treia zi de caravană. Am pornit din Iași luni dimineața la ora 7.05 și prima parte a drumului am cam dormit-o cu toții. În trei zile am reușit să trecem pe la vreo 13 licee și să ținem vreo 20 de prezentări ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” în fața elevilor de a 11-a și a 12-a. Multe lucruri s-au întîmplat - am început să scoatem perle, ne-am rătăcit de câteva ori prin Piatra Neamț, ne-am bălăcit în piscina olimpică de la hotelul unde am fost cazați două zile și am mâncat cea mai gustoasă pâine la Seminarul Teologic din Roman. Acum suntem la Târgul Neamț, iar mâine avem prima prezentare la 8.00 (cea mai grea zi din toate - trebuie să ne trezim dimineața devreme), după care plecăm spre Câmpulung Moldovenesc unde ne așteaptă pensiunea Gențiana (la care am fost și anul trecut și unde intenționăm să facem iarăși un grătar). Cu această ocazie poate returnează Ionuț cheia de la cameră pe care a uitat să o lase acu un an. Postez câteva poze pentru cei cărora li s-a făcut dor de mine.

Ziua femeilor...doar de dimineață!

Băieții noștri mai glumesc uneori, spunând că ziua femeii este de 8 martie și ... doar până la amiază. De data asta băieții ne-au uimit (cei de la Asociația Tinerilor Basarabeni din Iași). Acu vreo lună și un pic, la o petrecere cu amicii din asociație, am hotărât ca ziua femeii să rămână, în mod tradițional, pe 8 martie, în timp ce băieții au ales să-și sărbătorească ziua lor în a doua vineri din luna martie a fiecărui an (anul acesta pe 12 martie). Așa deci, ieri, am fost chemate toate la întâlnire de câte un cavaler (sub pretextul că ar vrea să discute despre ziua noastră - cică nu se pot hotărî ce cadou să ne facă). Cadoul a fost unul excepțional și original - ne-au așteptat la foișorul din parcul Copou cu un colaj de poze cu noi afișat de să se vadă de la un kilometru, după care ne-au dăruit câte un mărțișor, iar seara am mers cu toții la teatru. Aș vrea să-i felicit cu această ocazie pe băieți. Ați fost foarte bravo, nu ne-am așteptat la atâta originalitate din partea voastră. Se pare că v-am subestimat. Acum trebuie să ne revanșăm pe 12!

Sunt student(ă) la Iași

Era un cântec vesel pe care l-am auzit pentru prima oară la Balena într-o seară caldă de primăvară și ale cărui versuri nu vi le voi spune, dar la refren e sigur că avea ”Sunt student la Iași”.

Sunt studentă la Iași, sunt studentă la ”Alexandru Ioan Cuza”, sunt studentă la cea mai faină universitate din țară, sunt studentă la o facultate de care sunt îndrăgostită (Matematica). Prietenii mei știu de ce. Știu pentru că mă aud în fiecare marți seara când ieșim de la ședințele Asociației Tinerilor Basarabeni și trecem pe lângă corpul A spunând - ”Ce frumoasă e Universitatea noastră!”. Și cred cu desăvârșire în ceea ce spun.
Și deoarece cred, voi merge două săptămâni prin țară să le povestesc și altora cât de fain e să fii student UAIC. Da, începe Caravana Cuza! După două săptămâni de training-uri a venit weekend-ul cel greu în care vom sta împreună cu Mimi și Vero la împărțit materiale și pliante pe prezentări și ne vom pregăti moral pentru aventura care ne așteaptă. Iar luni dimineață, între 6.30 și 6.45 (cei care întârzie vor cânta tot drumul) ne întâlnim cu toții la CIPO și pornim. Pornim cu toții, dar în direcții diferite. Pași spre Cuza merge spre nord până la Suceava, Alexa 2K10 spre vest până la Brașov, iar 15 pentru viitor merg spre mare.
Îmbucurător este faptul că trăim în secolul XXI și putem ține legătura pe tot parcursul caravanei. Promit să postez și să vă relatez cele mai haioase întâmplări de fiecare dată când vom avea net pe traseu. Deocamdată vă pup!

Frate, frate, da' brânza-i cu bani

După câteva luni bune de așteptare a brațelor deschise din partea fraților noștri români, am ajuns zilele astea să ne punem pe gânduri - suntem frați sau doar niște veri? Sau rude de gradul al treilea poate? Articolul lui Constantin Tănase despre așa-zisul Mic Trafic la Frontieră m-a cam dezamăgit și pe mine. Familia mea (întreaga familie) nu este afectată în nici un mod de existența sau inexistența acestui acord între România și Republica Moldova, decât dacă economia țării se va dezvolta în urma aplicării acestuia, dar totuși e ceva care m-a atins de suflet. În șase ani stați în România am mai avut câteva experiențe din astea. Amuzant este faptul că până a veni aici, îmi priveam propriul popor cu reticență și scepticism. Nu prea sau schimbat multe de atunci și, totuși, acum știu că poate fi mai rău.
Sfat (pentru basarabeni): e timpul să ne maturizăm, să nu mai credem în fratele mai mare care va fi alături de noi să ne susțină și să începem să ne croim singuri soarta. Sunt sigură că o putem face.
Sfat (pentru frații români): atunci când doriți să ne ajutați, faceți-o! Dacă nu doriți, noi vom înțelege, dar numai nu ne duceți cu fofârlica.

Teama de eşec

"The only real prison is fear, and the only real freedom is freedom from fear" (Aung San Sun Kyi).
Cu acest citat şi-a început prezentarea din cadrul conferinţei BRIO Adrian Soare. Acest tânăr de numai 28 de ani a venit în faţa noastră şi ne-a vorbit despre felul în care putem depăşi teama de eşec. Fascinant era să-l asculţi povestind cum, timid fiind şi suferind câteva eşecuri groaznice în jurul vârstei de 21 de ani, a avut puterea să se ridice şi să meargă mai departe. Secretul succesului din punctul lui de vedere? Cât mai multe eşecuri!
Cu toţii (sau cel puţin marea majoritate) percepem eşecul ca pe ceva extrem de rău. Acest lucru ne este impus cumva la nivel subconştient încă de când ne naştem - nu poţi face aia, nu poţi vorbi aşa, nu poţi merge dincolo etc. etc. Cu toate acestea eşecul nu este altceva decât un mod de a învăţa ceea ce nu trebuie să facem.
Adrian a adus cu el şi câteva reguli de urmărit pentru a scăpa de povara eşecului. Prima din ele este - Gata cu scuzele! Când am citit această regulă mi-a venit în minte imaginea Almei de la CIPO, care ne tot spunea la training-urile pentru Caravana Cuza că "întotdeauna există o explicaţie". Regula nr.2 - Fii mândru de tine! Regula nr.3 - Dă-o în bară repede!
Ultima mi-a plăcut foarte mult. Adică hai acum cât poţi, că după s-ar putea să fie mai grav. Amuzant a fost când s-a oprit brusc şi, după o pauză de câteva secunde, ne-a spus - "Nu ştiu cum să vă conving să vreţi să aveţi eşecuri". Pe mine m-a convins. Nu mă înţelegeţi greşit - nu ard de nerăbdare să am cât mai multe eşecuri, dar prefer să le am acum decât mai târziu.
Sfatul meu este să încercaţi cu toţii. Totul se întâmplă în capul nostru. În realitate e mult mai uşor. Eu am încercat azi dimineaţă. E fascinant cât de bine poţi să te simţi când încerci şi reuşeşti.
Bafta şi vouă!