Îmi doresc foarte mult să ajung la mare. Marea mă liniștește. Întotdeauna am avut impresia că ea se confundă cu starea mea de suflet, că mă înțelege, mă inspiră. Marea mă face să uit de tot ce a fost mai prost în viață și să-mi amintesc ce a fost mai frumos. Apa bătânu-se de pietrele de la mal sau râsetele copiilor undeva în depărtare, un răsărit auriu sau un apus întunecat, o furtună sau o liniște ca de sicriu, briza suflând în față și parcă șoptindu-mi ceva în ureche - ce poate fi mai frumos? Când mă voi face mare o să-mi iau o căsuță mică pe malul mării. Mă voi refugia acolo când voi fi obosită. Urăsc aglomerația de pe plajă. Zgomotul și fițele ei acoperă ce este mai sfânt în mare. Cei care nu iubiți marea, nu vă duceți la ea, nu o faceți să sufere de pe urma indiferenței voastre. Iubiți natura, odihniți-vă acasă!