luni, 29 martie 2010

Sindromul abandonului istoric

Aceasta este boala de care suferim noi, cei din Republica Moldova. M-am gândit de multe ore ce se întâmplă cu țara noastră, de ce nu am reușit noi cum au făcut vecinii noștri. O parte din răspuns l-am aflat sâmbătă la conferința Republica Moldova, pragmatism în relațiile cu România la 92 de ani de la unire. În momentele cele mai cruciale din istoria tânărului nostru stat am fost lăsați singuri în fața unor forțe exagerat de mari pentru potențialul nostru.
Dezbaterile din cadrul conferinței au urmat trei teme majore. Prima dintre ele a fost cadrul istoric în care s-a realizat unirea și atitudinea pe care a abordat-o și continuă să o abordeze statul român față de Basarabia. Profesorul universitar Liviu Brătescu (PNL) ne-a povestit despre diferențele în abordarea problemei Basarabiei și a Transilvaniei pentru guvernul de la București din secolul XIX. Politicienii vremii au fost destul de pragmatici în această privință. Lasând emoțiile la o parte, nu aș avea ce să le reproșez - Transilvania era net superioară Basarabiei din foarte multe puncte de vedere. Ceea ce mă deranjează acum la România este faptul că a păstrat (probabil din inerție) această atitudine față de noi și acum. Marea Unire nu a adus pentru cei din Basarabia schimbarea pe care au așteptat-o. Basarabia a fost o provincie de exil în cadrul Imperiului Țarist și a rămas o provincie de exil în cadrul României Mari. Discutând despre acest aspect, mi-a plăcut o frază spusă de Cătălin Ivan (Europarlamentar, Comisia UE pentru Republica Moldova, PSD) - Tot mai mulți politicieni români vor să salveze Republica Moldova, probabil pentru că au eșuat în salvarea României.
Chestiunea Republicii Moldova a fost folosită foarte mult în campania electorală din România și acest lucru l-am sesizat cel mai bine noi, tinerii basarabeni veniți aici, în România. Cele trei campanii electorale pe care le-am trăit în 2009 (două în Moldova și una în România) ne-au forțat să ne maturizăm politic precoce. Pragmatismul este calitatea care ne lipsește în mare parte din cazuri. Am văzut în România un frate mai mare, iar adevărul este că România nu ne poate duce în Europa, putem doar noi, iar România în cel mai bun caz ne poate face un lobby.
Am aflat tot de la Cătălin Ivan că politicienii noștri actuali sunt foarte bine văzuți la Bruxelles, în special prim-ministrul Vlad Filat, că mergem pe un drum greu spre Uniunea Europeană, dar facem pași mari și siguri, iar viteza și calitatea cu care se fac schimbările la noi în țară impresionează comisia europeană pentru Republica Moldova.
Principalul invitat al conferinței a fost însă Mihai Godea, președintele fracțiunii parlamentare a PLDM, cu care am discutat despre principalele probleme cu care s-a confruntat Republica Moldova dupa 1990 și cu care se mai confruntă încă. Lipsa elitelor politice sau calitatea îndoielnică a acestora ne-a adus unde suntem acum. Formatul de negocieri în problema transnistreană nu ne lasă spațiu de decizie și de aici rezultă nevoia de a o internaționaliza. La întrebarea mea dacă ar sfătui cei doi băieți ai lui să facă politică a răspuns că nu, dar că le va respecta decizia. A mai precizat, de asemenea, că politica este morală în măsura moralității oamenilor care o fac și ticăloasă în măsura ticăloșiei oamenilor care o fac.
Spre final ne-a adresat îndemnul pe care l-am auzit și la București la întâlnirea cu Vlad Filat - Dragi copii, faceți școală bună și veniți acasă, că de lucru este!

2 comentarii:

  1. da...bun articol, am fost si eu foarte impresionata de sedinta de simbata seara si sunt in totalmente deacord cu ultima fraza din articolul tau.
    Apropo am ascris si eu o postare pe aceasta cu aceasta ocazie, insa am abordat evenimentul dintr-un alt punct de vedere...tu ai insistat mai mult pe partea "progmatica", iar eu pe cea "sentimentala".
    Natalia

    RăspundețiȘtergere
  2. ce misto ma vad si eu in prima poza...chiar langa cruce dupa Denis Breazu.A trebuit sa ma urc putin pe pamantul de langa cruce ca sa apar si eu in poza :))

    RăspundețiȘtergere